La 21 mai sunt celebrați Sfântul Constantin și Elena. Constantin, împărat roman din perioada anilor 300 d.H., a rămas în conștiința creștinătății prin aceea că a hotărât ca prigoana creștinilor să înceteze și credința în Iisus să devină una din religiile oficiale ale Imperiului.
Constantin a fost unul din imperatorii romani care au asistat la persecuția împotriva credincioșilor încă de la Răstignire. Dar el a fost unul dintre puținii aleși care au primit un semn divin, și atunci atitudinea sa s-a modificat radical. Povestea este mai lungă și nu lipsită de peripeții. Împăratul Constantin nutrea simpatie, înțelegere și milă față de credincioși, dar nu știa cum să îi ajute. Astfel că înalță rugi fierbinți către Dumnezeu, pentru a fi ajutat în temerarul său demers. Răspunsul a fost viziunea crucii. În plină zi, credinciosului împărat i s-a arătat crucea luminoasă, pe care ar fi stat înscrise cuvintele: ”prin acest semn vei învinge”.
Așa se face că a invoca sfânta cruce în miezul zilei înseamnă credință, semnificând semnul dumnezeesc transmis muritorilor de pe Pământ. Împăratul Constantin a avut însă viziuni similare și în timpul nopții. Datorită rugilor și credinței sale, în somn i s-a arătat Iisus Hristos, care i-a spus că dacă va purta, în luptă, semnul crucii, pe steag și pe scuturile oștenilor săi, va izbândi întotdeauna. Profeția se adeverește căci, conformându-se, Constantin va ieși învingător în lupta cu Maxențiu, tiranul Romei. În urma victoriei obținute, și dorindu-și o nouă Romă, mută capitala Imperiului în Bizanț, care se va numi, de acum înainte, Constantinopol.
Sfânta Elena este mama Împăratului Constantin, care a avut și ea multă credință în Dumnezeu. După Sinodul de la Niceea, din 325, Constantin a trimis-o pe mama sa în Ierusalim, acolo unde va descoperi Locul Golgotei, Muntele Sfânt și lemnul Sfintei Cruci.
În ceea ce privește tradițiile populare, se crede că în această zi începe vara. Pentru că la această dată păsările își învață puii să zboare, a mai primit și numele de Constandinul Puilor. Este o zi care se ține cu nelucru, căci dacă s-ar întâmpla aceasta ar arde bucatele pe câmp, iar păsările cerului ar mânca strugurii și poamele.
La fel, nu se lucrează în această zi, considerată sfântă, și pentru ca (în credința oamenilor), ulii să nu mănânce puii. Din punctul de vedere al lucrărilor agricole, ziua de 21 mai este considerată a fi limita calendaristică pentru semănatul porumbului, al ovăzului și al meiului: ”Cine n-a pus până acum, nici că mai crește”, se spune în popor.
Gheorghe Sechesan
International editions: