Săptămâna diasporei româneşti din Argentina – România şi interesele Marilor Puteri

Cealaltă Românie

Pentru că, în Argentina, trăiesc în jur de 10.000 de persoane de origine română, printre care, majoritatea au o pregătire profesională superioară, cum ar fi ingineri, profesori, istorici, oameni de afaceri, oameni care dețin poziții importante în viața economică și politică din Argentina, ne-am decis să dedicăm o serie de articole pentru românii care au decis să-şi construiască un viitor pe un pământ atât de departe, dar a căror inimă bate încă pentru ţara mama, România.

Săptămâna diasporei românești din Argentina oferă o călătorie plină de un conținut interesant despre contextul istoric, motivele imigrării în Argentina, românii care au obținut succesul si, de asemenea, relațiile comerciale, cultural și economic dintre cele două state.

Un salut călduros tuturor celor a căror inimă bate româneşte!

De-a lungul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, România a suferit schimbări importante în structura sa economică și socială, care au determinat emigrarea către diferite țări. În acei ani a crescut, în mod considerabil, puterea politică otomană, împreună cu corupția și exploatarea economică. În același timp, România a fost câmpul de luptă a celor trei imperii care o înconjurau (Imperiul Austriac, Imperiul Rus și Imperiul Otoman). O parte semnificativă din teritoriile sale i-au fost luate și atașate altor țări, lăsând populația românească expusă dominației străine, jafurilor, evacuărilor și, bineînţeles, pierderii teritoriilor care îi aparţineau. Austria a luat Oltenia (1718-1793) și Bucovina, nordul Moldovei (1775 -1918). Rusia a luat partea de est a Moldovei, care după războiul ruso-turc (1806-1812) a fost denumită Basarabia.

În 1812 izbucneşte revoluția română condusă de Tudor Vladimirescu, care a dus la răsturnarea regimului fanariot. Acest lucru ar putea fi considerat începutul unei distanţări de lumea otomană de est.  În 1848, revoluția a fost condusă de mari intelectuali români, precum Nicolae Bălcescu. Începea să se contureze un orizont pentru idei noi, structuri moderne și un proces tot mai mare de occidentalizare. În acest context, ia naştere o conștientizare tot mai mare care a unit românii într-o națiune, într-un stat independent. În anii 1848-1849 triumfă ideile democratice ai intelectualilor români. 

În 1859 unirea celor două principate române a fost soluționat prin desemnarea colonelului Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor unic. În 1862 primeşte denumirea de România și se stabileşte capitala la București. Din acest moment, societatea a început să se modernizeze prin reforme structurale, plecând de la legile de reformă funciară până la înfiinţarea universităților. În 1866 a fost proclamată noua Constituție, care a recunoscut România ca fiind o monarhie constituțională și care a rămas în vigoare până în anul 1923.

După obținerea independenței, toți românii care trăiau în teritoriile aflate sub dominație străină au început lupta împotriva politicilor locale, care încercau să-i asimileze. În acest context, Transilvania a fost una dintre provinciile cele mai afectate regiuni, fiind sub stăpânirea austriacă şi alipită Ungariei.

Din acest motiv, multe persoane din Transilvania au lăsat pământurile strămoşeşti pentru a emigra în Argentina.

Foto: dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/despre-romanii-din-argentina-interviu-cu-sena-latif

Sursa: http://www.buenosaires.gob.ar/derechoshumanos/observatorio/colectividad-rumana