În timp, așezământul s-a dezvoltat, prin contribuția tuturor stareților care s-au succedat la conducerea mănăstirii. La 1802, starețul Timotei începe construcția bisericii „Sfântul Nicolae”, pe care o termină în 1815. O biserică cu opt turle, cu pridvor deschis și pictură medievală.
În anul 1804, starețul Sfântul Cuvios Gheorghe ridică cea de-a doua biserică de pe ostrov, care va purta numele “Sfântul Lazăr”. O biserică mică, zveltă și înaltă, ce impresionează prin arhitectura sa deosebită și bogăția decorațiunilor exterioare, sculptate în piatră. Admirabil este și interiorul, cu pictura sa murală, ce reprezintă chipuri de sfinți și de monahi și scena “Judecății de Apoi”. Această bisericuță, ce aparține cimitirului mănăstirii, este foarte frumoasă, este ca o bijuterie ce strălucește printre cruci și morminte.
Între anii 1818-1850, vine stareț Sfântul Ierarh Calinic (canonizat în anul 1955), care ridică pe celălat ostrov al lacului biserica „Sfântul Gheorghe”, zidurile împrejmuitoare, clădirea stăreției și chiliile călugărilor. Mare monah și om de cultură, în timpul său, în incinta stăreției, se înființează o bibliotecă și o școală de pictură.
Ansamblul mănăstiresc mai cuprinde: un paraclis cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", un alt paraclis aflat în casa starețului Gheorghe, cu hramul "Intrarea în Biserică", paraclisul cu hramul "Sfântul Ioan Apostolul", moaștele Sfântului Ierarh Calinic, casa lui memorială și casa memorială a scriitorului Gala Galaction.
Muzeul mănăstirii cuprinde obiecte de cult cu valoare de patrimoniu, veșminte preoțești, cărți, manuscrise, hrisoave vechi, picturi, tablouri, vase și relicve din ceramica. Cimitirul mănăstirii, încărcat de flori și monumente funerare tainice și pitorești, adăpostește în liniște și pace, mormintele unor ilustre personalități culturale ;i monahale. Un colț de rai, unde îngerii coboară, spre a mângâia sufletele celor veniți pentru a se reculege și a se încărca cu energii pozitive.
Surse & foto:
Elena Radu
International editions: