Din punctul de vedere al calendarului ortodox, ziua de 24 iunie este data la care se celebrează Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, profetul care a vestit venirea lui Iisus pe Pământ și care, datorită credinței sale, și-a pierdut viața, fiind decapitat.
Din punctul de vedere al calendarului agricol, această zi marchează mijlocul verii. Deși greu de sesizat (suntem, în plină vară), ea este considerată a fi momentul de cumpănă al acestui anotimp, punct din care vara se îndreaptă către iarnă. Totodată, vorbim de sfârșitul muncilor agricole, acum începându-se, îndeobște, recoltatul „bucatelor”, al grânelor, firește, dar și al legumelor, al fructelor varii, al viței-de-vie. (Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, București, Paideia, 2001, p. 285)
Din punctul de vedere al mitologiei populare consemnăm o sărbătoare de mare însemnătate, și anume Sânzienele. În credința populară, această zi (în fapt, noapte) este considerată a fi cea mai potrivită pentru culesul plantelor de leac, dar și al celor magice, folosite mai cu seamă în ceea ce, îndeobște, numim magia iubirii. Momentul crucial de care aminteam, crugul verii conferă, în convingerile populare, energii plantelor de leac, dar și rod bun cerealelor.
Sânzienele sunt zâne bune, după cum Ielele, Tudosele, Rusalcele ori Joimărițele sunt malefice, aducând oamenilor nenorocire, moarte și nefericire. Ele aduc oamenilor spor în roade, dar și împlinire în plan spiritual. Sânzienele erau fete din sat, care se îmbrăcau în alb și, cu cununi de grâu și flori de câmp pe cap, dansau un dans ritualic pe ogor. Firește că avem de-a face, aici, și cu un evident rit de fecunditate, dar și cu un act magic. Se vădesc, de asemenea, reminiscențe ale unui cult solar străvechi, căci de acum înainte soarele se va îndrepta către moarte, către zenit (spre iarnă). Gestul fetelor, de a dansa, de a juca Drăgaica și de a închina Soarelui cununa de spice are rolul de a proteja forțele solare („ca să nu mănânce vârcolacii soarele”).
Hora Sânzienelor are și semnificații magice, căci gesturile ritualice sunt menite să îndepărteze umbra morții și de univers (neîmbunat, Soarele ar arde toate ogoarele, ar pârjoli totul), dar și de om, prin proiectări și previziuni magice („cine nu-și vede la răsăritul soarelui umbra capului va muri în cursul anului”).
Tot de magia pozitivă ține și obiceiul Sânzienelor de a împleti cunună de grâu și de a o duce apoi acasă. Aruncată pe acoperișul casei și ținută acolo tot anul, cununa, cu evidente valențe magice și apotropaice, va feri gospodăria de foc, trăsnet, grindină și alte nenorociri care s-ar abate peste ogoarele oamenilor.
Gheorghe Sechesan
International editions: