Măreția statuii lui Decebal (ultimul rege al dacilor), se îmbină armonios cu spectaculozitatea apelor învolburate ale Dunării, ce se scurg printre stânci acoperite de vegetație mediteraneană. Tot peisajul alcătuiește o priveliște ce-ți taie respirația.
Sculptura are o înălțime de 55 m, și o lațime de 25 m, depășind Statuia Libertății din New York și monumentul lui Hristos din Rio de Janeiro. Un numar de 12 sculptori au contribuit la realizarea acestui monument, timp de 10 ani (între 1994 şi 2000), un timp relativ scurt, în comparație cu alte sculpturi asemănătoare. La un proiect similar, de pe Muntele Rushmore, au contribuit 300 de sculptori alpiniști, care au lucrat timp de 14 ani.
A fost foarte greu și extrem de periculos, din cauza înălțimii la care s-a lucrat, dar și a viperelor care mișunau pe-acolo. Curățarea stâncilor şi a rocilor, a necesitat mult efort, operațiunea în sine fiind destul de complicată. După 10 ani, totul s-a finalizat într-o grandioasă operă de artă, de o frumusețe remarcabilă, operă ce poartă o mare încărcătură istorică și de identitate a neamului românesc.
Sub capul statuii, se află o inscripție dedicată celui care a avut inițiativa și care a finanțat lucrarea, Iosif Constantin Drăgan, om de afaceri și iubitor de istorie și neam: “DECEBAL REX - DRAGAN FECIT” (Regele Decebal - făcut de Drăgan).
Pe partea cealaltă a malului Dunării, în Serbia, se află o placă memorială antică, Tabula Traiana, ridicată de împăratul roman pentru a marca drumul său şi multele victorii avute în Europa.
Cazanele Dunării, sunt în sine un punct de atracție turistică. Aici, fluviul se scurge printre pereți verticali stîncoși, pe alocuri lațimea se micșorează (ajungînd până la 230 m), iar adâncimea apei crește (ajungând până la 75 m), ceea ce face ca apa râului să curgă învolburată, creând o imagine de o mare frumusețe și grandoare.
Statuia lui Decebal vine să sublimeze tot acest peisaj edenic.