A mânca bine în tradiția românească înseamnă a mânca așa cum au mâncat strămoșii noștri timp de secole, fără a modifica absolut nimic, iar acest lucru în ochii altora nu mai este o bucătărie oldie, ci o bucătărie trendy care este numita slow food.
Gastronomia Transilvaniei a colectat de-a lungul istoriei diferite ingrediente și culturi care au făcut-o celebră în lume, și asta nu doar o dată.
Timp de secole, dincolo de Carpați, românii, maghiarii, evreii, armenii, sașilor și toate celelalte comunități etnice care locuiau acolo, au reușit să-și îmbogățească reciproc cultura lor gastronomică, menținând în același timp propria identitate în fața cratiței. În secolul al XVI-lea, în Transilvania a fost scrisă prima carte de bucate din Ungaria de către un bucătar necunoscut și care a fost intitulată "Szokacs tudomany", mai apoi tradusă în limba engleză cu titlul “Science of cookery, court cookbook of the Prince of Transylvania from the 16th century”. După aceea a gătit pentru diferite personalități nobiliare și regale din acea vreme, bucătarul a scris o carte care conține peste 900 de rețete care definesc grandoarea bucătăriei acelei epoci.
Cartea este foarte importantă în ceea ce privește moștenirea gastronomică a bucătăriei Transilvănene din care rezultă utilizarea sosurilor făcute cu faina si boia de ardei, utilizarea unor plante, cum ar fi feniculul, pătrunjelul, tarhonul, maghiranul, busuiocul, sau a supelor în care se amestecă fructele cu carne, și așa mai departe.
Bucătăria Transilvaniei și-a câștigat renumele de o bucătărie de elită, conținând de asemenea și specialități culinare care purtau numele mai multor domnitori români, nume care au fost în uz până la începutul secolului XX-lea. Un lucru este evident, și anume că, renumele bucătăriei Transilvănene este acela că, de aceasta beneficiau numai conții, prinții și burghezii cu un statut social ridicat, și era departe de obiceiurile și de tradițiile oamenilor de rând.
Bibiografie:
Valer Butură, Străvechi mărturii de civilizaţie românească, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989.
Linkuri:
http://www.univsp.ro/institut3.ht
D.K.
International editions: