Cele 18 sate, care dispun de o moştenire colosală etnologică, arhitecturală şi istorică, adună împreună valori inestimabile de artă populară. Niciunde în lume, transhumanţa nu se petrece cu atâta încărcătură ancestrală, ce vine parcă de dincolo de timpuri. Mărturiile arheologice atestă prezenţa omului pe aceste meleaguri, încă din perioada paleoliticului mijlociu ( cca 100.000 - 40.000 î.e.n. ). Zona se înscrie între cele mai vechi vetre ale etnogenezei româneşti, cu aşezări străvechi, atestate începând cu sec. XII: Răşinari - 1200, Tălmaciu - 1318, Orlat – 1322, Sălişte – 1354.
În plan arhitectural, „casa mărgineană” reprezintă una dintre cele mai originale forme de arhitectură populară românească, remarcându-se prin echilibrul ansamblului şi îmbinarea formelor. Oamenii mai poartă încă arhaicul costum popular, tipic sibian, cu motive cusute cu migală, în alternanţă de alb şi negru.
Cântul şi jocul popular sunt încă la ele acasă. Cântecele ciobăneşti - jienele, tontoroiul, învârtita, doina şi bătuta - se îmbină armonios cu jocurile populare - căluşarii, brâul, sârba, haţegana, jiana. Farmecul zonei este sporit de aerul tare şi pur ce coboară din pădurile montane, de peisajele mirifice înconjurătoare, de ospitalitatea proverbială a sătenilor şi de atmosfera tipic ţărănească.
“Mărginimea Sibiului este ţinutul în care dimineţa te trezesc clopotele vitelor şi huruitul cărţelor trase de cai; locul în care mireasma căpiţelor de fân, pajiştile înflorite şi turmele răsfirate de oi te duc cu gândul la un tărâm îndepărtat. E locul în care, iarna, copiii încă se dau cu săniuţele pe uliţele dosite, înecate în fum de foc cu lemne.”
Considerată ”destinaţie de excelenţă”, Mărginimea Sibiului a devenit punct de atracţie pentru turiştii străini, devenind „cea mai romantică zonă de ecoturism din lume”, aşa cum Revista Forbes o defineşte.
Surse:
Elena Radu
International editions: