Construcția, ce urma să fie reședință particulară, a fost ridicată între anii 1833-1835, la dorința postelnicului Costache Grigore Șutu. Arhitecții vienezi Johann Veit si Conrad Schwinck au fost cei care au conceput planurile arhitecturale, abordând stilul neogotic.
Exteriorul clădirii, care iese în evidență prin cele patru turnulețe (câte două pe fiecare laterală), denotă un aer de eleganță, impresionând nu prin grandoare, ci prin simplitate.
Interiorul impozant se caracterizează printr-o largă spațialitate, conferită de maiestuozitatea cupolei de deasupra. Scara monumentală ce se desface în două brațe, realizată din lemn de stejar, domină intrarea și adaugă grandoare interiorului. Pe peretele din fața scărilor este o splendidă oglindă de Murano de dimensiuni impresionante (peste 10 mp).
De remarcat este și policandru de alamă cu 24 de sfeșnice. Deasupra oglinzii se află un frumos medalion sculptat în lemn.
Holul din capătul scărilor, luxuriant prin decorațiunile sale bogate, poartă amprenta celebrului sculptor Karl Stork.
Perioada de maximă strălucire a palatului se regăsește în a doua jumătate a sec. XIX. Aici, se organizau cele mai fastuoase baluri. Sezonul de baluri bucureștene se deschidea la Palatul Șuțu, în luna februarie a fiecărui an. Grigore Șuțu, împreună cu soția sa Irina, au avut grijă ca reședința să-și păstreze strălucirea aristocratică. Ei au adăugat clădirii marchiza elegantă de la intrare.
Din 1959 Palatul Suțu devine muzeu de istorie al orașului București, purtând titulatura de, Muzeul Municipiului București. Peste 400.000 de exponate recompun istoria bucureșteană, din paleolitic până în prezent. În salonul de arheologie sunt prezentate obiecte descoperite pe teritoriul orașului: unelte paleolitice, vase din cultura Tei, Glina sau Gumelnița, un coif de secol IV descoperit la Budești și alte obiecte din epoca geto-dacică și a Evului Mediu.
Una dintre încăperi readuce în prezent salonul bucureștean de altă dată, încercînd să creeze atmosfera perioadei de glorie a palatului, din vremea familiei Șuțu.
Incursiunea continuă cu istoria interbelică și postbelică a orașului, ajungând până în zilele noastre.
Surse:
https://muzeulbucurestiului.ro/palatul-sutu.htm
orasulvechi.ro/localuri/arta-cultura/palatul-sutu-sau-muzeul-municipiului-bucuresti/