Mircea Eliade este unul dintre cei mai apreciați istorici ai religiilor, scriitor român iubit, fenomenolog al religiei și filozof. Studiile sale au avut răsunet nu numai în România, ci peste tot în lume. Deși munca sa l-a purtat în străinătate, ca să predea la Sorbona și la Universitatea din Chicago, el deține un loc special în inimile compatrioților săi.
Este atât de apreciat în România, încât numele lui apare chiar și în graffiti-uri pe pereți. Poveștile lui ating oameni din toate categoriile sociale, de la politicieni până la elevi de liceu. A scris 30 de volume științifice, romane, eseuri filosofice, 1.200 de articole și a fost tradus în 18 limbi.
Motiv pentru care ar putea șoca faptul că, elev fiind, era să rămână corigent la trei materii în același an. Nu a fost un elev conștiincios și disprețuia să-și face temele. Dar asta nu înseamnă că era mediocru. Dimpotrivă. A fost sclipitor de la o vârstă foarte fragedă, dar interesele sale se aflau în altă parte. Iubea zoologia și petrecea ore în șir căutând tot felul de plante și insecte. Abia mai tarziu și-a descoperit dragostea pentru scris.
Opera sa cea mai influentă este romanul Maitreyi, care are la bază povestea de dragoste reală a autorului cu Maitreyi Devi. Eliade a cunoscut-o în 1928, când a mers în Calcuta pentru a studia filozofia indiană și limba sanscrită. Era fiica cea mare a profesorului său, Surendranath Dasgupta. S-a îndrăgostit atât de profund de ea, încât s-a gândit să se convertească la hinduism. Dar vestea afecțiunii dintre ei nu a fost primită prea bine de tatăl fetei. Acesta îl alungă pe Eliade și îi interzice să o mai vadă vreodată.
În studiul religiei, ideea lui cea mai influentă este de ireductibilitatea sacrului. Sacrul trebuie înțeles ca ceva autonom și substanțial, nu ceva ce poate fi explicat prin recurgerea la factori psihologici, economici, sociali sau istorici.
O altă idee importantă este că oamenii trăiesc sacrul prin intermediul unor fenomene profane. Dumnezeu, în perfecțiunea lui infinită se exprimă, paradoxal, prin forme lumești obișnuite, cum sunt copacii, râurile și animalele. Dar acest lucru nu este mai derutant decât misterul etern al Întrupării, în care Fiul lui Dumnezeu ia formă umană.
Surse:
„Mircea Eliade (1907-1986)”, Westminster.edu, Locul de regăsire: http://www.westminster.edu/staff/brennie/eliade/mebio.htm, Accesat: 17.07.2015.
Allen, Douglas, „Mircea Eliade. Romanian religious historian and author”, Encyclopaedia Britannica, Locul de regăsire: http://www.britannica.com/biography/Mircea-Eliade, Accesat: 17.07.2015.
Vancu, Anca, ”Români de geniu. Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric”, Adevărul, 22 Noiembrie 2014, Locul de regăsire: adevarul.ro/cultura/carti/romAni-geniu-paradoxullui-mircea-eliade-corigentul-miop-savantul-excentric-1_54702ced0d133766a821e1c7/index.html, Accesat: 17.07.2015.