Felul în care românii fac pregătiri pentru sărbătoarea Paștelui arată că ea se bucură de aceeași mare importanță ca și sărbătoarea Crăciunului, atât în sens religios, cât și în ceea ce privește bogăția culinară. În 2015, Paștele ortodox se sărbătorește pe 12 aprilie, la o săptămână după cel catolic.
Petru lumea tradițională românească, ciclul pascal se deschide odată cu perioada postului care începe cu șapte săptămâni înainte. Timpul rămas până la prima zi a Paștelui, presupune o serie de practici tradiționale interesante, dar Săptămâna Patimilor este cea mai importantă pentru pregătirile așteptării Învierii lui Hristos.
Ziua care precedă Paștele ca importanță religioasă este Duminica Floriilor – Intrarea Domnului în Ierusalim. Momentul acesta se distinge prin sărbătorirea tuturor celor care poartă nume de flori sau derivate ale acestora. De asemenea, în ziua de Florii se primesc de la biserică ramuri de salcie ce se împletesc într-o coroniță care adusă acasă, se agață la ușă. Aceasta va avea rolul de a proteja casa și familia. Se spune că în această zi trebuie să fim atenți la cum este vremea, întrucât așa va fi și în prima zi a Paștelui.
Joia Mare este ziua care îi urmează celei de Florii în privința tradițiilor populare. Pentru a aștepta cum se cuvine sărbătorile pascale, în această zi se pomenesc cei plecați dintre noi. Acest moment este descris pentru ImperialTransilvania de către membrii familiei Gavril-Coroamă din cartierul timișorean Mehala: ,,În Joia Mare mergem să cumpărăm căni noi cu care să cărăm apa pentru morții din familie. Fiecărei căni îi legăm o floare din grădina noastră și cărăm apă celor care nu mai sunt. Apoi dăm cănile de pomană, nu înainte de a mai pune alături colaci sau ceva dulce.” În alte locuri, se aprind foculețe în cimitir, întrucât se spune că în aceste zile cerurile sunt deschise, iar cele două lumi se întâlnesc.
Urmează apoi Vinerea Neagră, zi destinată celui mai dur dintre formele de post, fără apă și mâncare. Acum se vopsesc ouăle, fie numai ele numai în roșu, fie în diverse alte culori. În unele zone din România, există meșteșugul încondeierii ouălor cu motive tradiționale. În această zi se pregătesc și bucatele specifice, mai cu seamă preparatele din carne de miel și pasca.
Sâmbăta de dinaintea Învierii Domnului se încheie pregătirea mesei, se face curățenia finală a casei și se merge la biserică. Familia intervievată, Gavril-Coroamă, arată că în cartierul Mehala, înainte de a ajunge la slujba de la biserica ta, obiceiul spune să mergi și să saluți credincioșii de la celelalte două biserici, având în vedere că în cartier există trei lăcașe de cult: ortodox, catolic, ortodox sârb. Este important ca lumina luată în noaptea de Înviere să nu se stingă până acasă.
De obicei, la întoarcerea de la biserică, familia se așează la masă. Odată ce postul s-a terminat, toți pot gusta din bucatele pregătite, practicându-se și tradiția ciocnirii ouălor spunând cuvinte care atestă Învierea lui Hristos.
Despre prima zi a Paștelui, dincolo de semnificația sa religioasă, fiica familiei din Mehala amintește o tradiție utilă din punct de vedere cosmetic: „în dimineața primei zile a Paștelui, ne spălăm pe față cu apă în care punem dinainte un bănuț și un ou roșu pentru a fii roșii în obraz tot anul.”
Și pentru că toți suntem bucuroși să primim cadouri, iepurașul de Paști este cel care îi mulțumește pe toți, mai ales pe cei mici. Magazinele sunt pline cu figurine de ciocolată și multe alte surprize pentru familie și prieteni.
Bibliografie:
S. Fl. Marian, Sărbătorile la români, Studiu etnografic, vol. II, III, București, Editura „Grai și Suflet Cultura Națională”, 2001;
Tudor Pamfile, Mitologia poporului român, București, Editura Vestala, 2006.
E.P.
International editions: