1 Aprilie - Ziua nebunilor în tradiția românească

Începutul Postului Mare este marcat de manifestări arhaice menite să marcheze începutul unui ev nou. Cum orice început înseamnă o re-ordonare, practicile din acest interval de timp au rolul de a reface haosul primordial, fie aceasta și prin gesturi de factură socială. Astfel, ”vedetele” acestei perioade sunt cucii, feciori mascați care bântuie localitățile și se confruntă simbolic, adeseori aceste înfruntări între mascați luând însă forma unor lupte corporale violente.

În această direcție se înscrie și ”celebra” Zi a Păcălelilor de la români, a cărei dată de celebrare este 1 aprilie. Mai este numită și Ziua Nebunilor. În această zi se fac mici farse nevinovate, ”păcăleli”, practicate de către copii, mai cu seamă. Ele țin, însă, de același registru, al producerii unui mic dezechilibru social, de data aceasta în registru hâtru, de glumă și veselie.

”Învățătura” acestui obicei este însă și mai adâncă. Vremea, în această perioadă, este schimbătoare, capricioasă. Zilele calde alternează cu cele foarte friguroase și, așa cum s-a putut vedea în acest an, a nins vârtos...la sfârșit de martie (fenomenul este numit în popor ninsoarea mieilor).

Povața este că vremea îl poate păcăli pe agricultor, căci o anunțare prea timpurie a timpului călduros face mugurii să pocnească și pomii să înflorească, astfel încât revenirea frigului (ori chiar a gerului) poate avea urmări grave asupra întregului an agricol. Tot legat de practicile agricole și tradițiile începutului de primăvară este obiceiul cunoscut sub numele de Tânjauă. Este dedicat gospodarului care a avut cea mai mare grijă de țarina sa, înrudit semantic cu alte sărbători agrare precum Sângiorzul, Primul Arător, Udătorii etc. Este un obicei cu un scenariu amplu, care debutează cu identificarea celui mai harnic, mai destoinic și mai devotat plugar din sat.

Urmează apoi performarea tinerilor care, câte doi, aleg ramuri verzi și flori, cu care își împodobesc jugurile. Apoi merg la casa gospodarului ales, unde leagă de ultimul jug un mic car, împodobit de sărbătoare, dar mai ales cu multe ramuri verzi și cu flori. Feciorii se înjugă la plugurile aduse cu ei și, în acest fel, se deplasează cu toții la ogorul unde a fost trasă prima brazdă din acel (nou) an.

Plugarul fruntaș este apoi ”înecat” simbolic, și scos din râu în veselia generală (caracteristicile de purificare, botez și inițiere sunt evidente, aici). Apoi, cu toții se întorc la casa gospodarului, unde va avea loc ospățul acestei zile de sărbătoare. Este de subliniat faptul că acest obicei are un caracter exemplar căci, potrivit credinței populare, de hărnicia și vrednicia gospodarului ales depinde  rodul întregului an agricol următor.