În Timișoara postbelică (1960-1980), pe fondul unei atmosfere cosmopolite ce caracteriza societatea orașului, în care sfera intelectuală trăia pe deplin efervescența creației, ia naștere o gândire inovatoare, atât în plan intelectual cât și în plan artistic, marcată de un nonconformism evident.
Nume precum Ștefan Bertalan, Grupul 111(fondat împreună cu Roman Cotoșman și Constantin Flondor), Grupul Sigma (fondat împreună cu Doru Tulcan, Constantin Flondor, Lucian Codreanu, Ion Gaita și Elisei Rusu), devin în scurt timp nume de referință în mișcarea artistică de avangardă, oferind o înțelegere alternativă și o nouă definire a lumii prin apelul la gramatica formelor, estetica industrială, marketing, geometria industrială, culorile complementare, design, geometria descriptivă, studiul bionic.
Apropierea de gândirea lui Eduard Pamfil, fondatorul psihiatriei bănățene, poetul, muzicianul, intelectualul ce contribuise enorm la reformarea mediului intelectual al Timișoarei postbelice și la promovarea gândirii liberale și reflexelor comportamentale europene, îl încurajează spre noi sfere experimentale pentru a descoperi o altă cromatică a eternei căutări[1]. Referințele permanente a celor două grupuri, 111 și Sigma, au fost Natura, Natură-Număr, procesul devenirii formelor, antropologia. Ideile inovatoare erau îndatorate mai ales lui Ștefan Bertalan.
”Maturitatea artiștilor Grupului Sigma s-a reflectat în încercarea de coagulare a discursului cultural și de cercetare-soluționare a țesutului social urban. Pornind de la ceea ce preocupa cercul de bionică, Ștefan Bertalan și grupul său au deprins rostul cercetărilor științifice și relația acestora cu arta. În scurt timp, deveniseră căutătorii mecanismelor din sistemele vii, sugerând noile căi de urmat în arte, arhitectură și în științele tehnice.”[2]
Prezența lucrărilor lui Ștefan Bertalan la Bienala de la Nürnberg din 1969 atestă existența unui constructivism românesc ce tranzita de la unul geometric la unul organic, demonstrând atât o prezență inimitabilă a artei românești la un for artistic internațional, cât și o reală sincronizare europeană a studiilor și creațiilor lui Ștefan Bertalan și ale Grupului Sigma.
„Bertalan este un cavaler al anticonformismului. Toate lucrurile, toate gesturile, toate discursurile care se pot sfârşi în chip comod şi placid sunt sigur evitate, dacă nu chiar de nesuportat pentru el… tot ce face este marcat de acest caracter de a fi o construcţie spre ceva, întreţinută de continua tensiune a nemulţumirii de sine însuşi“[3]
Expoziţia conţine lucrări de excepție - planșe, desene, pictură, obiecte, fotografii - semnate de Ștefan Bertalan, precum și de câțiva dintre cei mai buni studenți ai maestrului: Ion Andreescu, Vlad Gaivoronschi, Corneliu Vladimir Butnarescu și Sebastian Schon.
[1] Victor Neumann, ”Bertalan: europenitatea artei românești. O expoziție retrospectivă la Muzeul de Artă Timișoara, Revista Observator Cultural, nr.550/2016.
[2] Victor Neumann, ”Ștefan Bertalan și spiritul Timișoarei postbelice”, Revista Orizont nr.1/2016.
[3] Ion Nicolae Anghel, Cartea cu Pamfil, Editura Amarcord, Timișoara, 1996.
International editions: