Pentru a înţelege ritmul de dezvoltare a Bucureştiului, trebuie să vizualizăm Palatul Regal şi Piaţa Universităţii ca centrele unor cercuri concentrice.
Primul cerc este Centrul Vechi. În această zonă se păstrează încă aerul romantic şi sofisticat al Bucureştiului antebelic, ce era denumit Micul Paris, cu străduţe mărginite de copaci, vile elegante şi mici grădini publice.
Următorul cerc de dezvoltare, cel mai mare, cuprinde majoritatea cartierelor construite în perioada comunistă. Puţine monumente şi clădiri istorice au scăpat de buldozere, iar zona în sine are un aspect uniform, cu excepţia câtorva parcuri şi grădini publice.
Tendinţa de dezvoltare din prezent deja depăşeşte limitele Bucureştiului şi se îndreaptă spre Pipera şi pădurea Băneasa. În această zonă se construiesc mai mult vile şi complexe rezidenţiale, clădiri de birouri şi centre comerciale, fără niciun reper arhitectonic sau cultural demn de menţionat.