Născută la 29 octombrie 1875, în Marea Britanie, Maria era fiica ducelui Alfred de Edinburgh, fiul reginei Victoria a Marii Britanii, și a Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei. În ianuarie 1893 a sosit la București, după căsătoria cu principele Ferdinand, moștenitorul tronului României.
Maria nu s-a limitat însă la rolul ceremonial impus de statutul său. A devenit treptat una dintre cele mai vizibile figuri ale societății românești, remarcându-se prin energie, curaj și implicare în activități sociale și medicale. În timpul celui de-al Doilea Război Balcanic și, ulterior, în anii Primului Război Mondial, s-a implicat în activitatea Crucii Roșii și în sprijinirea răniților și bolnavilor.
În 1914, după moartea regelui Carol I, Ferdinand a devenit rege, iar Maria a devenit regină a României. Unul dintre momentele importante ale domniei sale a fost participarea la ceremonia de încoronare de la Alba Iulia, la 15 octombrie 1922, alături de regele Ferdinand.
Personalitatea Reginei Maria depășea însă cu mult sfera politică. Era pasionată de artă, literatură, fotografie, arhitectură și amenajarea interioarelor. A scris numeroase cărți, inclusiv opere pentru copii și texte autobiografice, iar „Povestea vieții mele” a rămas una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale. Pentru preocupările sale artistice și literare, a fost supranumită în epocă „regina artistă”.
Legătura sa cu România poate fi descoperită și astăzi prin locurile în care a trăit și pe care le-a transformat după propriul gust. Castelul Bran a devenit una dintre reședințele sale preferate după ce i-a fost oferit în 1920 de autoritățile orașului Brașov. Regina a restaurat și reamenajat castelul, transformându-l într-un spațiu intim și personal.
Un alt loc esențial pentru memoria Reginei Maria este complexul regal de la Sinaia. Pelișorul, construit între 1899 și 1902 pentru Ferdinand și Maria, a devenit una dintre reședințele cele mai apropiate de sufletul reginei. Aici și-a pus amprenta asupra decorului și a creat interioare care reflectau gustul său pentru culoare, natură și simbolism.
Regina Maria a fost profund legată și de Balcic, pe atunci parte a României. Reședința sa de acolo, cunoscută sub numele de „Cuibul liniștit”, împreună cu grădina și capela Stella Maris, a devenit unul dintre spațiile sale preferate. Alături de Bran, Balcicul a ocupat un loc special în universul personal al reginei.
Și Bucureștiul păstrează urmele prezenței sale. Palatul Cotroceni, destinat inițial principilor moștenitori Ferdinand și Maria, a fost transformat în timpul lor într-o reședință adaptată gustului și stilului de viață al tinerei familii regale. Ferdinand și Maria au avut șase copii: Carol, Elisabeta, Mărioara, Nicolae, Ileana și Mircea.
După moartea regelui Ferdinand, în 1927, nepotul lor Mihai a devenit rege la vârsta de numai șase ani. Regina Maria a continuat să fie o prezență importantă în viața publică și în jurul tinerei monarhii. În 1926, înainte de această perioadă, efectuase și o amplă vizită în Statele Unite, care i-a consolidat notorietatea internațională și a contribuit la promovarea imaginii României peste hotare.
Regina Maria a murit la 18 iulie 1938, la Castelul Pelișor. A fost înmormântată la Curtea de Argeș, alături de membrii familiei regale. Povestea sa nu s-a încheiat însă odată cu moartea: reședințele, grădinile, cărțile și obiectele pe care le-a lăsat în urmă continuă să păstreze memoria unei femei care a reușit să transforme imaginea unei regine într-un simbol al României moderne.
Astăzi, un traseu dedicat Reginei Maria poate porni de la București și Sinaia și poate continua spre Bran, urmărind locurile în care personalitatea sa a lăsat cele mai vizibile urme. Este, în același timp, un traseu istoric, cultural și artistic, care oferă o perspectivă diferită asupra României și asupra uneia dintre cele mai reprezentative figuri feminine ale sale.
International editions: