Povestea spune că pe vremea lui Vlad-Vodă Țepeș se înmulțiseră leneșii, nevoie mare. Ca să trăiască, trebuia să mănânce, căci burta cerea mâncare. Și ca să mănânce, umblau și cerșeau, iar oamenilor care îi întrebau de ce nu muncesc le răspundeau că și umblatul e muncă și că nu găsesc de lucru.
Alții spuneau că unele meserii, ca cea de pantofar sau croitor sunt munci prost plătite și că după o viață de lucru, averea oamenilor care practică aceste profesii este prea mică. Alții spuneau că ar vrea să intre slugi, dar, în același timp, se rugau să nu găsească stăpân.
Aflând Țepeș toate aceste lucruri, s-a gândit că oamenii aceștia sunt nefolositori lumii și că cerșitul e un fel de tâlhărie. Dacă de tâlhar, oricât ar fi el de ferm, mai poți scăpa, de cerșetori nu ai cum să te ferești. Ei îți iau avutul încetul cu încetul și prin milogire, dar îți iau mereu, atacându-te cu blândețe, pe când hoțul e agresiv. Deci, Vlad Țepeș a decis că cerșetorii sunt mai periculoși decât hoții.
„Să se stârpească acest soi de oameni din țara mea!” a strigat voievodul.
Și după ce s-a tot gândit cum să facă să scape țara de leneșii cerșetori, s-a hotărât să-i adune pe toți la curtea sa, promițându-se haine și mâncare. Leneșii au venit cu toții la Târgoviște, unii dintre ei mirându-se cum de a devenit Țepeș atât de generos dintr-o dată.
S-au așezat la masa domnească… Aici numai vinuri și mâncare bună. Leneșii s-au îmbătat până când nu au mai putut vorbi. Și tocmai când nu se mai puteau înțelege între ei, s-au pomenit că încăperea unde se află arde din patru părți. Țepeș poruncise slugilor să dea foc casei.
,,Țipete, chiote, vaiete ieșeau din gurile tuturor celor închiși acolo. Dară de unde vrea să știe văpaia ceva de plângerile oamenilor? Se aruncau unii asupra altora. Se îmbrățișau. Cereau ajutor. Dară nu era ureche omenească care să-i asculte. (…) Când se potoli focul, nu mai era suflet de om viu.”[1]
Povestea mai spune că nici după acest episod cerșetorii și leneșii nu au dispărut. Ei vor dispărea numai odată cu lumea…
Bibliografie
Adaptare după Legendele poporului român, Ediție îngrijită de Octav Păun, București, Editura Albatrso, 1983, p.150;
Foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_%C8%9Aepe%C8%99; https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Chindiei.
[1] Legendele poporului român, Ediție îngrijită de Octav Păun, București, Editura Albatrso, 1983, p. 150.
International editions: