Se spune că după ce a făcut Dumnezeu lumea, a venit diavolul și i-a zis: „Tu ai oameni, dar eu sunt singur!” Atunci Dumnezeu i-a adus apă și i-a spus cum să-și facă și el draci. Însă diavolul el a făcu atât de mulți alți diavoli, încât nu mai era loc pentru ei. Atunci diavolul i-a spus lui Dumnezeu că vor începe războiul.
Se spune că nu erau sfinți pe acea vreme și că Dumnezeu a fost nevoit să cheme poporul ca să lupte împotriva dracilor. Numai că pentru a lupta cu diavolul ar fi trebuit să se arunce în mare și nimeni nu voia asta. Atunci Dumnezeu a hotărât să se arunce cel mai urât, dar oamenii nu voiau și susțineau că toți sunt frumoși.
Atunci a venit o trăsură cu patru cai și un nobil. Era Sfântul Ilie. El a întrebat ce problemă este de s-au adunat toți oamenii acolo? Când Dumnezeu i-a explicat ce se întâmplă, Sfântul Ilie a zis: „Mă arunc eu cu trăsură cu tot!” Și a pruncit vizitiului său să lege caii la ochi.
El i-a legat și a spus că se aruncă și el în mare. Iar Dumnezeu a făcut drum pentru ei până în cer și nu s-au înecat. I-a mai dat Sfântului Ilie sabia și tunul, iar când a pornit războiul cu diavolii, sfântul i-a omorât pe toți.
Cadavrele unora dintre diavoli au rămas în cer și de asta se spune că nu e bine să te uiți pe cer când care vreo stea că este trupul diavolilor uciși de Sfântul Ilie care cad pe pământ. De atunci, se crede că atunci când fulgeră, Sfântul Ilie dă cu sabia, iar vizitiul lui arde cu tunul.[1]
În această zi, există credința că Sfântul Ilie provoacă tunete, ploi torențiale și incendii, el fiind și cel care hotărește unde să bată grindina. În această zi, se culegeau plante vindecătoare, mai ales busuiocul pe care era pus la uscat în podurile caselor. Merele se duceau la biserică în această zi pentru că se credea că dacă vor fi sfințite, ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.[2]
Cum foarte mulți dintre bărbații români poartă numele Ilie, ei sărbătoresc ziua lor onomastică. Totodată, în tot spațiul românesc, se organizează târguri și nedei, adică sărbători ale satului.
Pentru zona Moldovei, este celebru bâlciul de la Fălticeni organizat în acestă zi din 1814.
Bibliografie: Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român, adunate și așezate în ordine mitologică, vol. I, Iași, Editura Polirom, 1998, ediția online; http://www.crestinortodox.ro/
Foto: www.calendar-rotodox.ro; cronicadefalticeni.com
_____________________________________________________
[1] Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român, adunate și așezate în ordine mitologică, vol. I, Iași, Editura Polirom, 1998, p. 252. [2] www.crestinortodox.ro.
International editions: