Lucian Blaga - lebăda mută, care s-a transformat în poet

Lucian Blaga s-a născut pe 9 mai 1895 într-un sat din județul Alba Iulia (Lancrăm) și a mers la şcoală în Sebeş şi Braşov. A făcut Facultatea de Teologie din Sibiu și un doctorat în filosofie la Universitatea din Viena. Astăzi, Lucian Blaga este unul dintre cei mai apreciaţi poeți din literatura română.

În mod paradoxal pentru omul de cuvinte care a devenit, copilăria a petrecut-o în absența cuvintelor. El a început să vorbească abia la vârsta de patru ani. Şi-a pierdut tatăl la frageda vârstă de 14 ani, pe care a ajuns să îl cunoască bine numai prin amintirile fraților săi mai mari.

În școală, avea o minte strălucită și curiosă, uimindu-şi profesorii cu originalitatea răspunsurilor sale, spune un fost coleg de clasă al poetului. Un alt autor îl descrie ca având un farmec straniu și ochi demonici. El este, de asemenea cunoscut pentru multele poveşti de dragoste pe care le-a avut și care i-au marcat creaţia. Muzele sale cele mai importante au fost Eugenia Mureşanu, de asemenea poetă, și Elena Daniello, medic dentist pe care a cunoscut-o mai tarziu în viaţă.

Una dintre poeziile sale cele mai frumoase despre natură se numește „Amurg de toamnă”, care descrie modul simplu, dar cutremurător în care ceva aparent obișnuit, ca un apus de soare, ne poate surprinde. Aproape ne face să ne oprim un moment să apreciem lucrurile care par să nu mai aibă nimic de oferit și să le inspectăm din nou.

În prima strofă, apusul de soare este personificat ca o pereche de buze roşii care suflă de peste munţi în cenuşa norilor. Apoi, o rază se grăbește de la apus, și, blândă, ca o pasăre, se aşază pe o frunză. Dar este prea grea și frunza cade. În strofa finală, poetul îşi aseamănă sufletul cu frunza fragilă și vrea să o ascundă de razele soarelui, deoarece, dacă ar fi atins de una, de asemenea s-ar prăbuși. Strofa finală, remarcă pur și simplu că „E toamnă”.

Metafora este clară aici: sufletul vocii narative este la fel de fragil ca o frunză uscată, care poate fi suflată de chiar cea mai blândă briză. O interpretare ar putea fi că poemul prezintă o nouă perspectivă asupra unui lucru ce pare obişnuit - ceva ce poate fi atât de impresionant, dacă este privit cu ochi noi, încât mişcă sufletul până în adâncimi.

Surse:

„Lucian Blaga, biografie (1895 - 1961)”, Istoria, Locul de regăsire: http://www.istoria.md/articol/511/Lucian_Blaga,_biografie, Accesat: 09.11.2015.

Florescu, Remus, „Corespondenţa lui Lucian Blaga cu iubita sa din Cluj: în scrisori îi dorea linişte şi kilograme în plus, iar în versuri muza era ‘o boală de bine, cu leacul în sine’”, Adevărul, 24 Octombrie 2013, Locul de regăsire: adevarul.ro/locale/cluj-napoca/lucian-blaga-1_5268de1ac7b855ff5674213f/index.html, Accesat: 09.11.2015.

Popovici, Florin George, „Lucian Blaga (1895 – 1961) – repere bio-bibliografice”, Florin George Popovici, Locul de regăsire: https://floringeorgepopovici.wordpress.com/2011/10/05/lucian-blaga-1895-%E2%80%93-1961-%E2%80%93-repere-bio-bibliografice/, Accesat: 09.11.2015.