Doina: un cântec tradițional românesc

În primul rând, doina este un cântec tradițional românesc și are denumiri diferite în funcție de regiunea din care provine: cântec, doină, horă etc. Este un cântec liric, solemn, bazat pe improvizație spontană, care exprimă emoții profunde ale naturii umane: bucurie, tristețe, nostalgie, iubire, singurătate, război, trecerea timpului și îmbătrânirea.

În patrimoniul folcloric, doina este asemănătoare elegiei din literatura clasică. Ca orice produs folcloric, doina se transmite oral din tată în fiu, autorul este întotdeauna anonim, iar fiecare interpret îmbunătățește textul, adăugând sau modificând versurile.

Pentru că îmbină textul cu muzica, doina are și un caracter sincretic. Folosirea persoanei întâi intensifică lirismul și caracterul autobiografic al doinei, iar unele variante sunt foarte apropiate de blestemul erotic.

Doina poate fi interpretată oriunde, de o singură persoană, cu sau fără acompaniament muzical. Având în vedere caracterul său profund, interpretul trebuie să fie talentat pentru a cuceri ascultătorii.

În funcție de regiunea din care provine, doina prezintă particularități locale: în Maramureș este cunoscută doina interpretată „cu noduri”, în Oltenia include „hăulitul”, iar în București sunt folosite „suspinele”.

Atunci când nu este cântată spontan, doina este interpretată în spectacole teatrale, caracteristice mediului media. În lumea interpreților de muzică tradițională, reușita interpretării unei doine reprezintă unul dintre cele mai dificile teste.