În anul 1910, în timpul Expoziției Internaționale de Aeronautică de la Paris, publicul a fost martorul unei aeronave neobișnuite, diferită de orice se văzuse până atunci: un avion roșu cu aripi duble, un singur loc și fără elice. Aeronava, numită „Coandă 1910”, a fost proiectată și construită de inventatorul român Henri Coandă și este considerată de mulți istorici drept unul dintre cele mai timpurii concepte de aeronave cu reacție din lume.
La acea vreme, invenția a fost privită cu scepticism, deoarece părea imposibil ca un avion să zboare fără elice. La 16 decembrie 1910, Henri Coandă a testat personal avionul pe un câmp de lângă Paris. În timpul experimentului, din cauza experienței limitate de pilotaj, a pierdut controlul aeronavei și s-a prăbușit. Totuși, acest test a dus la descoperirea fenomenului aerodinamic care avea să devină cunoscut în întreaga lume sub numele de „Efectul Coandă”.
Henri Coandă s-a născut la București în anul 1886. A fost fiul lui Constantin Coandă și al Aidei Danet, fiica unui renumit medic francez. Deși inițial a urmat o carieră militară, talentul său excepțional și curiozitatea l-au orientat rapid către inginerie și cercetare științifică.
A studiat în Germania și Belgia înainte de a absolvi Școala Superioară de Aeronautică și Construcții din Franța.
Între 1911 și 1914, Coandă a lucrat ca director tehnic la Bristol Aviation din Anglia, unde au fost construite mai multe aeronave de succes pe baza proiectelor sale. Mai târziu, s-a întors în Franța și a dezvoltat noi modele de avioane echipate cu elice montate în apropierea secțiunii din spate. Printre aceste proiecte s-a numărat și aeronava „Coandă 1916”.
În anul 1970, Henri Coandă a devenit membru al Academia Română. A murit în 1972, lăsând în urmă unele dintre cele mai remarcabile invenții și concepte vizionare create de un om de știință român.
„Discul Zburător” și alte invenții mai puțin cunoscute proiectate de Henri Coandă
Unul dintre cele mai fascinante proiecte ale lui Coandă a fost „aerodina lenticulară”, adesea numită „disc zburător”. Conceptul se baza pe Efectul Coandă și a fost dezvoltat în jurul anului 1930. În 1932, primul prototip experimental a fost testat lângă Paris, iar experimentele au continuat până în 1956. Din cauza lipsei interesului investitorilor și a sprijinului financiar, proiectul a fost în cele din urmă abandonat.
Conceptul final de aerodină al lui Coandă, publicat în 1970 în colaborare cu ingineri din Statele Unite, propunea un sistem format din patru discuri zburătoare care susțineau un fuselaj central. Deși dispozitivul nu a zburat niciodată oficial, ulterior a generat numeroase speculații legate de teoriile despre OZN-uri.
Un alt proiect ambițios conceput de Henri Coandă s-a concentrat asupra desalinizării apei marine. Sistemul său urmărea transformarea apei sărate în apă potabilă folosind energia solară și un proces tehnologic inovator.
De asemenea, el a imaginat un concept arhitectural futurist numit „clădirea cruciformă”, o structură gigantică în formă de piramidă, proiectată ca simbol al clădirii viitorului.
Astăzi, ideile și contribuțiile lui Henri Coandă în domeniul aeronauticii continuă să inspire cercetători și ingineri din România. Moștenirea sa este studiată și promovată de ARCA, o organizație dedicată inovației și cercetării aerospațiale.
International editions: