Ciprian Porumbescu s-a născut la 14 octombrie 1853, în satul Șipotele Sucevei, în Bucovina. Încă de la o vârstă fragedă, a început să studieze muzica sub îndrumarea lui Carol Miculi, discipol al lui Frédéric Chopin.
A fost un copil foarte talentat și sensibil, demonstrând o precocitate deosebită, în special în domeniul muzicii. Ulterior, a urmat cursurile Gimnaziului Superior din Suceava, unde și-a aprofundat studiul sistematic al pianului, viorii și orgii. Deși s-a înscris la Seminarul Teologic din Cernăuți, muzica a rămas marea sa pasiune, continuând să studieze pianul și vioara, precum și violoncelul.
Prima sa compoziție a fost liedul „O dorință”, pe versurile Matildei Cugler. Viața sa a fost una deosebit de activă, marcată de concerte publice, organizarea unor formații vocale, repetiții și studiu până târziu în noapte, când copia partituri pentru coruri și orchestre. A compus cu o intensitate remarcabilă, în ciuda stării sale de sănătate deja fragile. În același timp, s-a implicat în activități politice și naționale și a fost președintele societății studențești românești Arboroasa.
Compozițiile sale din această perioadă aveau un puternic caracter patriotic. În 1877, a fost arestat de autoritățile austriece din cauza implicării sale în activitatea societății Arboroasa. A petrecut aproape trei luni în detenție, experiență care i-a afectat și mai mult starea de sănătate. După ce a fost achitat, a plecat la Viena pentru a-și continua studiile muzicale. Printre profesorii săi s-a numărat și Anton Bruckner.
După finalizarea studiilor, s-a stabilit la Brașov, unde a lucrat ca profesor de muzică și dirijor al corului bisericii române.
Deși starea sa de sănătate continua să se deterioreze, a compus cu o intensitate tot mai mare. În 1880, a publicat o „Colecție de cântece sociale” pentru studenții români, care cuprindea 20 de piese corale, printre care „Cântecul gintei latine”, „Cântecul Tricolorului” și „Pe-al nostru steag e scris Unire”.
Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără „Balada pentru vioară și orchestră”, devenită una dintre cele mai cunoscute compoziții instrumentale românești. Creația sa a inclus, de asemenea, „Hora”, numeroase cântece românești și lucrări de muzică religioasă. În 1882, opereta sa „Crai Nou”, pe libret de Vasile Alecsandri, a fost prezentată în premieră la Brașov, unde s-a bucurat de un mare succes.
O nouă nenorocire avea să-i umbrească viața sub forma unei povești de dragoste tragice. Porumbescu s-a îndrăgostit de Berta Gorgon, însă cei doi nu s-au putut căsători din cauza opoziției familiilor. Diferențele de confesiune religioasă s-au numărat printre obstacole, în timp ce tatăl Bertei s-a opus și implicării lui Ciprian în mișcarea națională românească.
În noiembrie 1882, Porumbescu a călătorit la Nervi, în Italia, în speranța că clima îi va ameliora starea de sănătate. Starea sa s-a deteriorat însă în continuare, iar în 1883 s-a întors în România, cu dorul de casă și de familie.
La 6 iunie 1883, Ciprian Porumbescu a murit la Stupca, la doar 29 de ani.
Astfel s-a stins un geniu a cărui viață a fost tragic de scurtă, dar a cărui muzică a devenit o parte durabilă a patrimoniului cultural al României.
International editions: