Coloana fără Sfârșit a lui Constantin Brâncuși

Expunerea uneia dintre lucrările sale în natură a fost realizarea unuia dintre cele mai mari vise ale lui Constantin Brâncuși.

Prima dată când a expus coloana, alcătuită numai din două module identice în formă de romb, a fost la Salonul de la Tuileries, în 1926, cu titlul de Coloana fără Sfârșit. În același an, Brâncuși trăiește o bucurie imensă când vede munca sa expusă în grădina unui prieten fotograf, Edward Steichen, în Voulangis. Este pentru prima dată când coloana ia forma unei adevărate opere de artă. Cu o înălțime de șapte metri, compusă din nouă module întregi și două jumătăți de module, coloana apărea solemnă în centrul parcului.

Câteva luni mai târziu însă, Edward Steichen a trebuit să se întoarcă în Statele Unite iar Brâncuși și-a recuperat coloana tăind-o în două pentru a o putea transporta cu mai multă ușurință. Această experiență, chiar dacă a durat puțin, i-a dat curajul de a visa că într-o zi va găsi locul potrivit pentru expunerea unei coloane de dimensiuni monumentale.

Visul său se va realiza doar zece ani mai târziu, în 1937-1938, atunci când i s-a propus proiectul coloanei sub forma unui monument în memoria soldaților căzuți în primul război mondial pe Valea Jiului. Propunerea a fost primită cu mare bucurie de către Brâncuși care dorea foarte tare să facă o operă care să rămână în memoria neamului său, un monument.

Coloana Infinitului de la Târgu Jiu a fost construită din oțel inoxidabil, compusă din cincisprezece module romboidale întregi și două jumătăți de module, cu o înălțime de aproape treizeci de metri. Artistul a trăit intens desfășurarea lucrărilor iar punerea în aplicare a proiectului a fost o splendidă colaborare cu inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan, fiul unui vechi prieten din copilărie.

Brâncuși a fost prezent în timpul lucrărilor iubitei sale coloane și a filmat diferite momente ale lucrării pe care le-a adunat într-o arhivă work in progress. Entuziasmul conaționalilor săi i-a dat curajul de a extinde proiectul și de a crea un ansamblu de lucrări monumentale, care va include, de asemenea, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului, pentru a aduce un omagiu adevărat eroilor neamului, și anume: admirație, recunoștință, meditație și de proiectare în memoria generațiilor viitoare.

Ultimele două monumente au fost făcute din piatră extrasă din minele de Banpotoc Transilvaniei. Coloana a fost instalată într-un parc chiar în afara orașului, într-un spațiu deschis care creează impresia că explodează din pământ ca un trunchi care este atras spre cer.

O alee, numită Aleea Eroilor unește coloana cu parcul unde sunt amplasate celelalte două monumente. Este o alee în memoria celor care s-au sacrificat pentru România iar Poarta Sărutului nu este nimic altceva decât o poartă de trecere către Masa Tăcerii, adevăratul loc de meditație. Este un parcurs inițiatic capabil ”să purifice” pe cei care decid să-l urmeze, într-o atmosferă de respect și pace.

Nici un document care confirmă prezența lui Brâncuși la inaugurare ansamblului monumental de la Târgu Jiu si acest lucru a fost probabil cauzat de situația politică tensionată din Europa, care anunța criza care urma să declanșeze cel de-al doilea război mondial.

În timpul unei vizite la Chicago în 1939, Brâncuși și-a exprimat dorința de a construi o coloană de dimensiuni monumentale pe malul lacului Michigan. Coloana ar fi trebuit să fie de 400 de metri, mai mare decât Monumentul Washington și Empire State Building din New York. Fabricat din oțel inoxidabil, coloana ar fi trebuit să fie o clădire cu apartamente, care să se oglindească la "infinit" în lacul Michigam.

Proiectul a fost sprijinit de Barnet Hodes, un fost consilier al orașului Chicago, care a văzut în coloană un simbol al Umanității, necesară pentru a reda Omului percepția mitică a identității sale și a participării acestuia la continuitatea și unitatea Universului. Proiectul nu s-a materializat niciodată iar Brâncuși a murit la data de 16 martie 1957.

......................

Interpretările filosofice ale Coloanei sunt multe și variate, de la cele ezoteric la cele cu influențe orientale, dar în realitate, coloana a fost rezultatul căutării echilibrului perfect în formele simple.

Coloana fără sfârșit este cu siguranță o lucrare reprezentativă a lui Brâncuși care poartă către cer o structură simplă care se repetă la nesfârșit, dar care este în același timp o lucrare universală, o călătorie în interiorul ființei noastre. Coloana fără Sfârșit este centralitatea simbolică, o resuscitare spirituală, o revenire la categoriile superioare, metafizice, este o lucrare a libertății și speranței.