Istoria Casei Melik începe undeva în perioada 1750-1760, când se apreciază a fi fost construită. Mai târziu, casa a fost cumpărată de Kevork Nazaretoglu, un bogat negustor armean. Acesta a lăsat-o moștenire fiului său, Agop Nazaretoglu. După moartea lui, casa trece în posesia soției sale. Ana se căsătorește cu Jacob Melik și împreună se hotărăsc să păstreze casa, care necesita reparații capitale.
Soții Melik au păstrat stilul original al casei. Susținători Revoluției Pașoptiste, cei doi au pus la dispoziția revoluționarilor Ion Heliade Rădulescu, C.A. Rosetti şi Ion C. Brătianu, podul casei, pentru a se refugia.
Stilul Casei Melik este reprezentativ pentru arhitectura tradiţională românească, prezentând planul unui conac boieresc de țară. În stilul tradițional se înscriu: cerdacul de la etaj (închis cu geamuri), scara interioară din lemn şi acoperişul cu streaşină lată. Obloanele rotunde, de influență turcească, ies din tiparele tradiționale românești.
Din 1971, la dorința colecţionarului de artă Gheorghe Răut, casa devine muzeu. Acesta a donat statului român o parte din colecțiile sale și, impresionat de frumusețea Casei Melik, a cerut ca aceste colecții să fie expuse aici, iar muzeul să poarte numele bunului său prieten Theodor Pallady (unul dintre cei mai importanți pictori români).
În prezent, muzeul adăposteşte colecţia soţilor Serafina şi Gheorghe Răut, care cuprinde mai multe pânze şi un fond de peste 800 de desene şi gravuri semnate de Theodor Pallady. Colecţiei i se adaugă picturi de scole XVI-XIX din zona europenă: din pictura franceză (Lubin Baugin, Edmond Aman Jean, Carolus Duran), din pictura olandeză (Jan van de Cappelle), din pictura engleză, spaniolă și românească.
Se adaugă piese de sculptură antică greco-romană, egipteană, indiană şi piese de sculptură renascentistă( italiană şi franceză), textile, piese de mobilier, ceramică orientală şi alte obiecte de artă decorativă.
Casa și exponatele sale reprezintă un complex artistic impresionant, care merită vizitat și apreciat.
Surse: