Vâlcea , zona cu cea mai completă geografie din țară, ce cuprinde toate formele de relief - munți, dealuri, podișuri, lunci, la care se adaugă defileele Oltului și Lotrului - a fost atestată printr-un act emis de domnitorul Mircea cel Bătrân, la 8 ianuarie 1832.
Pe lângă bogăția dată de natură, județul Vâlcea se poate lăuda cu o bogăție spirituală și istorică pe măsură, concretizată în numeroase așezăminte monahale (mănăstiri, schituri și biserici) - peste 280 de biserici aflându-se deja pe lista monumentelor istorice. Din totalul bisericilor, 114 sunt din lemn, iar 88 dintre acestea se află pe lista de patrimoniu UNESCO.
Biserica cu hramul “Cuvioasa Parscheva”, din Vaideeni, este cea mai veche biserică din lemn (1556-1557), ridicată pe ruinele unei cetății dacice. O bisericuță mică și simplă, cu aspect arhaic, cu o pictură naivă încărcată de simboluri. La Vaideeni, se mai află alte două biserici monument, din zid: biserica cu hramul “Sf.Ioan Botezatorul” (1878), din satul Cornet și biserica cu hramul “Sfânta Maria”, din satul Izvorul Rece.
“Mănăstirea Dintr-un Lemn”, din Frâncești, apare pentru prima dată în înscrisurile oficiale în aprilie 1635, fiind consemnată de diaconul Paul de Alep, care relatează şi legenda apariţiei lăcaşului de cult: se spune că un călugăr a găsit în scorbura unui stejar secular o icoană a Maicii Domnului; în același timp, ar fi auzit o voce care l-a îndemnat să facă o biserică din trunchiul acelui copac, ceea ce a și făcut. Icoana se păstrează și astăzi în biserica din piatră a mănăstirii.
„Mănăstirea Cozia”, podoabă a arhitecturii autentice românești, martoră a multor scene istorice de-a lungul celor 600 de ani de existență (ridicată între anii 1387-1391), va dăinui prin însemnătatea ei artistică și spirituală.
Periplul mănăstirilor din Vâlcea, merită cu prisosință atenția turiștilor iubitori de istorie și spiritualitate, dar și a celor iubitori de drumeții însoțite de peisaje fermecătoare.
Surse/foto:
Elena Radu
International editions: