Ascunsă de păduri şi înconjurată de apele Snagovului, Mănăstirea Snagov a fost cel mai un important centru duhovnicesc şi cultural al Ţării Româneşti, al perioadei feudale.
Construită pe un loc străvechi - unde descoperirile arheologice au scos la iveală vase din perioada epocii bronzului şi a fierului şi monede romane şi bizantine - mănăstirea reprezintă una dintre cele mai vechi aşezări monahale, din zona Bucureştiului. Prima atestare apare la 1408, dar se pare că exista aici un mic paraclis, încă din vremea domnitorului Vladislav I (1364-1379). În 1456, Vlad Ţepeş hotărăşte ca în acest loc izolat de ape şi înconjurat de păduri, să se construiască o închisoare pentru trădători, un zid de apărare, un pod care să facă legătura cu uscatul şi un tunel de refugiu pe sub apă.
Biserica aşezământului a fost rezidită de către domnitorul Neagoe Basarab, la 1521. Construită din cărămidă, în stil bizantin, cu patru turle poligonale acoperite cu ţiglă, ca şi restul acoperişului, bisericuţa este una dintre cele mai frumoase din zonă. Interiorul bisericii este marcat de splendide fresce de secol XV, alături de portrete ale unor personalităţi de seamă ale vremii: Sfantul Neagoe Basarab şi fiul său Teodosie, Mircea Ciobanul cu întreaga familie.
Desi, de-a lungul vremii, frescele au suferit numeroase transformări şi restaurări, ele alcătuiesc cel mai mare ansamblu mural care se pastrează într-o biserică, din ţara noastră. Valoarea culturală a aşezământului sporeşte în anul 1643, când domnitorul Matei Basarab înzestrează aşezământul cu o tipografie. Aici s-au tipărit cărţi în limba greacă, slavă, arabă şi latină.
Mormântul lui Vlad Ţepeş, între legendă şi adevăr
Dacă ar fi să stabilim traseul locurilor marcate de periplul domnitorului Vlad Ţepeş, ar trebui să începem cu Sighişoara, locul său de naştere, să facem un popas la Castelul Bran, să coborâm la Cetatea Poenari, apoi la Cetatea de Scaun Târgovişte, să ajungem la Curtea Domnească de la Bucureşti şi în final să ne oprim la Mănăstirea Snagov, unde se pare că domnitorul şi-a găsit odihna de veci.
Unele legende spun că, dupa ce domnitorul a fost ucis în 1476, de către boierii valahi, în pădurea de la Bălteni, călugării mănăstirii i-ar fi luat trupul şi l-ar fi înmormântat în secret în incinta bisericii. În mănăstire există o plăcuţă care atestă faptul că sub o lespede de piatră, aflată chiar în faţa altarului bisericii, se găseşte mormântul marelui domnitor.
Nu contează dacă mormîntul este aici sau nu, pentru că aşezământul este oricum încărcat de istorie, cultură şi credinţă. Acest loc conferă o oază de linişte, bucurie şi împlinire sufletească, pentru orice vizitator curent, sau turist aflat în trecere.
Surse: