Situată într-un loc magnific, acolo unde Carpații se întâlnesc cu Dunărea și formează splendoarea numită “La Cazane”, Mănăstirea Mraconia stă pavăză la hotar, întregind peisajul sublim cu prinosul spiritual al așezămîntului

Mănăstirea Macrunia are o poveste veche, care începe pe la 1523, când Nicolae Gârlișteanu banul Severinului, s-a hotărât să ridice o biserică în acest loc de basm, de pe malul Dunării. Mănăstirea veche a trecut prin mai multe renovări și reconstrucții de-a lungul timpului.

În anul 1967 a fost demolată de autoritățile comuniste, ruinele sale fiind inundate de ape. Când nivelul Dunării scade foarte mult, se pot observa ruinele în formă de cruce ale vechiului lăcaş. De aceea localnicii au botezat-o “Mănăstirea de sub apă”.

Abia în anul 1993 se așază piatră de temelie pentru o nouă biserică, în acest colț de rai.  Biserica va purta hramurile "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" şi "Sfânta Treime".Cele două lăcașe de cult, unul ce se ridică de sub ape, altul ce se înalță către cer, formează un întreg spiritual ce va dăinui peste vremuri.

Biserica cea nouă, ridicată pe o stâncă, este construită din cărămidă călită în foc și are fundație din piatră. Are formă de cruce, cu pronaos, naos şi altar. Pridvorul  se deschide către Dunăre, iar contrafortul privește spre masivul muntos  al Almăjului. Văzută dinspre ape, construcția are alura unei  mănăstiri de pe Muntele Athos.Nu există trecător care să păşească pe aceste meleaguri şi să nu rămână impresionat de minunea ce i se dezvăluie în faţa ochilor.

Din anul 2008, Mănăstirea Mraconia a fost transformată din mănăstire de călugări, în mănăstire de maici. În acest loc minunat, peisajul spectacular natural se îmbină armonios cu  frumusețea așezământului monahal și cu spiritualitatea ce emană din interior, descărcând energii binefăcătoare pentru cei care vin să admire locul și să se reculeagă în liniștea binefăcătoare.

Surse: https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-mraconia-67832.html