Este numită „Săptămâna Patimilor” pentru că fiecare zi reprezintă un moment tragic din viața Mântuitorului în această săptămână, care este de fapt drumul Său spre moarte, coborârea în moarte și revenirea printre cei vii. Este simbolul izbăvirii întregii lumi de păcatul originar, prin ”simpla credință” în Reînvierea sa. Este convingerea că se demonstrează astfel esența lui divină și mai ales că viața de dincolo de viață, cea spirituală, este cea adevărată (Gabriela Rusu Păsărin, Calendar popular românesc, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2006).
Întreaga săptămână este, așadar, marcată de degradarea timpului. Este un timp al plângerii, al tristeții. Ordinea Lumii este abolită și se instaurează haosul. Este momentul venirii spiritului morților și lumea de aici se pregătește pentru apariția lor prin diverse practici de pomenire, care în tradiția populară românească sunt extrem de bine conservate și practicate și astăzi, în mediul rural, cu sfințenie.
Miercurea Paștelor este ziua cu multe griji. Se strâng ciulini, paie, surcele pentru a avea a doua zi, la Joia Mare, când trebuie să se facă focul pentru întâmpinarea spiritelor celor morți. (…) Aceste focuri au evidentă funcție rituală. Ele, potrivit credințelor populare, încălzesc picioarele morților și oalele cu apă și mâncare puse lângă foc, pomană pentru sufletele lor. În casă se face foc pentru fiecare mort și se dau de pomană colaci.
Joia Neagră: Ziua de joi, cea de pe urmă din Păresimi, este cunoscută sub diverse denumiri: Joia Mare, Joimari, Joia Patimilor, Joia Neagră. În sudul țării se crede că în această zi vin, în fiecare an, spiritele celor morți și stau până sâmbăta dinainte de Rusalii. Elementul definitoriu este focul, foc ritual cu funcție funerară (Gabriela Rusu Păsărin, Calendar popular românesc, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2006).
Vinerea Mare: Este ziua cea mai neagră din Săptămâna Patimilor. Este Vinerea Mare, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor. Se crede că ouăle s-au roșit datorită sângelui curs din rănile lui Iisus Hristos. De aceea în această zi se roșesc ouăle. Bărbații nu seamănă nimic în această zi. Se ține post negru.
Sâmbăta Paștelor: Noapte de cumpănă între întristare și bucurie, între restriște și speranța reînvierii, sâmbăta Paștelui reunește practici și ritualuri precreștine și creștine care îi conferă atribut de noapte magică, la fel ca aceea a unui An (Ev) Nou. Lumina este elementul esențial al trecerii dintre noaptea Morții spre Noaptea Mântuirii, iar aprinderea lumânărilor la ceasul de hotar, lumină luată de la lumânarea preotului care a slujit, înseamnă trimiterea semnului de izbăvire dinspre Lumea Întunericului spre Lumea credincioșilor.
Gheorghe Sechesan
International editions: