Satul răsare de undeva din inima Subcarpaţilor Homoroadelor, dominat de turnul semeț al bisericii fortificate, care se ridică impozant spre cer.
În mijlocul pâlcului de case se află biserica-cetate, „sufletul comunității”, cum o consideră localnicii. În afară de rolul ei spiritual și de apărare, biserica este folosită de sute de ani pentru păstrarea proviziilor de hrană.
Lăcaşul de cult a fost ridicat în anul 1270, construit în stilul arhitectonic romanic, caracteristic acelor vremuri. O inscripţie din anul 1640 ne arată că lucrările de fortificare au fost finanţate de Principatul Transilvaniei sub voievodatul lui Rákóczi György.
Încăperile înalte de peste cinci metri și zidurile foarte groase, fac ca în interior să fie o adevărată oază de răcoare, care creează un climat favorabil păstrării alimentelor (slănină afumată, ciolane de porc, cărneturi și cârnați etc). Cuiele de care se atârnă proviziile se moștenesc din generaţie în generaţie – cândva, numărul lor indica nivelul de bunăstare ale deținătorilor.
S-au păstrat toate obiceiurile și regulile legate de modul de păstrare și administrare a proviziilor. Astfel, în fiecare zi de miercuri, dis de dimineață, clopotul începe să bată anunţând sătenii că se deschid porţile cetăţii şi pot veni să îşi ia acasă hrana pentru o săptămână. La această ceremonie pot participa chiar și vizitatori, dacă se anunță cu câteva zile înainte.
Un ceas solar, fixat pe turnul sud-vestic în anul 1662, arată trecerea implacabilă a timpului, deși în micul sat medieval vremurile par a fi rămas pe loc.
Biserica din Dârjiu, declarată monument UNESCO în anul 1999, este una dintre cele mai importante biserici fortificate din Transilvania.
Surse: http://www.descopera.ro
Elena Radu
International editions: