La doar vreo 30 km în afara Clujului se află unul dintre cele mai misterioase locuri din Transilvania și poate chiar din România: Pădurea Baciu. Poveștile despre acest loc abundă în obiecte stranii asemănătoare OZN-urilor, sfere luminoase, fețe umane și forme umanoide apărute în mod inexplicabil pe pelicula aparatului de fotografiat. Acesta sunt motivul pentru care Pădurea Baciu este considerată zona cu cea mai intensă activitate paranormală din lume.
Primul fenomen straniu înregistrat a fost apariția unui OZN – sau ceva ce părea a fi unul – plutind deasupra pădurii. Data era 18 august, 1968, iar protagonistul, Emil Barnea, un tehnician militar aflat într-o ieșire cu familia și câțiva prieteni. Acesta aduna lemne de foc, fără a bănui ceva, când unul din grupul său l-a chemat repede înapoi. În timp ce se alătura prietenilor săi, a fost surprins de un obiect rotund imens ce naviga deasupra lor. Altitudinea la care zbura era atât de joasă, încât se putea vedea foarte bine. Barnea a profitat de ocazie și a făcut repede câteva poze cu misterioasa entitate. Pozele care au rezultat sunt considerate pe drept cele mai clare făcute vreodată unui OZN.
Atras de poveștile auzite despre pădure, biologul Alexandru Sift (1936-1993) a început o cercetare asupra straniilor apariții în anii '50; și nu a trecut mult până când a început și el să aibă experiențe inexplicabile. La scurt timp după primele incursiuni în pădure, a mărturisit că a avut sentimentul că era mereu însoțit și urmărit de anumite prezențe – el le numea „umbre”. Aceste umbre luau uneori aparența unui cuplu – un bărbat și o femeie – care se făceau nevăzuți imediat ce îl observau. Sift a reușit, totuși să îl fotografieze pe bărbat: imediat după ce femeia dispăruse și tocmai când acesta începuse să dispară și el. Poza ilustrează ciudata făptură cu un ciot în loc de mână și cu părți ale corpului devenind translucide: fenomen numit „dematerializare” de către cunoscători.
Prețioasa dovadă este, din păcate, una dintre puținele de acest fel care mai există, întrucât cea mai bună parte din colecția savantului a fost furată și distrusă imediat după trecerea sa în neființă.
De atunci, munca sa a atras mulți susținători, și nu doar că colecția a fost refăcută prin adăugarea de alte elemente valoroase, dar de asemenea, au fost create colecții noi. Profesorul de psihologie, Adrian Pătruț, și-a adunat propriul material și a devenit unul dintre cei mai notabili continuatori ai efortului lui Sift. Repertoriul său include imagini cu forme imateriale, raze de lumină, obiecte sferice, dintre care niciuna nu poate fi explicată în mod logic.
Cu dovezi strânse de savanți redutabili – surse de încredere – și cu numeroase alte mărturii din partea localnicilor, cum ar trebui să judecăm aceste întâmplări neobișnuite care par greu de refutat la prima vedere? Sunt ele oare de necombătut?
Până și Pătruț, care este de altfel pe deplin convins de realitatea fenomenelor, aruncă o umbră de îndoială asupra acestor descoperiri atunci când mărturisește că ele depind foarte mult de persoana care intră în pădure. Mai precis, un sceptic va ieși probabil nevătămat de acolo.
În plus, mulți oameni care locuiesc în vecinătatea pădurii neagă validitatea presupuselor manifestări supranaturale. Destul de mulți spun că nu au observat nimic ieșit din comun de-a lungul unei vieți întregi trăite în acele locuri. Un fost pădurar în Pădurea Baciu spune că a înnoptat de multe ori acolo și nu a văzut nimic ciudat.
Cu mărturii atât de diferite, este dificil să te hotărăști ce să crezi. Sau, poate nu este atât de dificil să decizi ce să crezi, cât să determini adevărul. Desigur, rămâne la latitudinea fiecărei persoane să aleagă pentru sine. Însă pădurea merită oricum vizitată, întrucât are capacitatea de a-ți tăia respirația, cu sau fără întâmplări paranormale.
International editions: