„Măiastra” își are originea într-o binecunoscută legendă populară românească, în care Făt-Frumos este călăuzit de Măiastra către castelul din pădure unde era întemnițată frumusețea legendară. Măiastra nu este o pasăre oarecare; ea este regina păsărilor unui tărâm magic și simbolizează astfel eliberarea, victoria și bucuria.
Constantin Brâncuși a sculptat „Măiastra” în 29 de variante între anii 1910 și 1944, reflectând rolul central al acesteia în căutarea sa de a reda „esența zborului” într-o formă statică aflată în echilibru perfect. Această pasiune pentru perfecțiune oglindește aspirația lui Brâncuși către transcendență și spiritualitate.
Sculpturile din seria „Măiastra” prezintă grade diferite de stilizare și sinteză a detaliului de la o lucrare la alta. Profilul lor se alungește treptat, împingând limitele rezistenței structurale a marmurei, până la atingerea perfecțiunii unui simbol pur.
Pasionat de zbor, Brâncuși visa să sculpteze ascensiunea formei dincolo de pământ, către o eliberare eternă. Inițial inspirată de arta populară și folclorul românesc, fiecare nouă versiune se îndepărtează progresiv de imaginarul folcloric, conturând treptat o viziune tot mai stilizată.
Brâncuși și-a prezentat sculptura „Măiastra”, alături de „Muza adormită” și „Domnișoara Pogany”, publicului american în cadrul Expoziției Internaționale de Artă Modernă de la New York, în anul 1913. În America, „poetul formelor cioplite” și lucrările sale au fost apreciate în mod deosebit, mai ales sculpturile din celebra serie „Măiastra”.
În 2005, la o licitație din Statele Unite, „Măiastra” lui Brâncuși a fost vândută pentru suma extraordinară de 27,5 milioane de dolari.
Multe proiecte monumentale dedicate ciclului păsărilor nu au fost niciodată realizate, precum pasărea destinată să se înalțe deasupra Coloanei fără sfârșit sau cea proiectată pentru piața din fața clădirii Rockefeller, printre multe altele.
Bibliografia:
1. Mircea Deac, Constantin Brâncuși, Ed. Meridiane, București, 1966.





















