Șerpuind de-a lungul Văii Izei, urmând drumul care se îngustează tot mai mult, ajungi pe un platou înconjurat de dealuri înalte și verzi care veghează asupra unuia dintre cele mai vechi locuri: Bârsana.
Termenul „bârsan” desemnează un cioban de oi cu păr lung, aspru și creț, un termen care, în timp, a devenit nume propriu. De fapt, majoritatea sătenilor poartă numele Bârsan.
Bârsana a câștigat renume internațional, pe de o parte datorită bisericii de lemn, patrimoniu UNESCO, iar pe de altă parte datorită Mănăstirii Bârsana, un complex monahal ce exprimă arta tradițională a Maramureșului.
Primele dovezi scrise despre viața religioasă creștină din această regiune datează din secolele al XIV-lea și al XV-lea. Ele întăresc puternic dovada continuității pe aceste meleaguri, de-a lungul secolelor, atât a mănăstirii, cât și a cetăților dacice descoperite în zonă.
Biserica de lemn din Bârsana, situată astăzi pe dealul Jbâr, a fost inițial construită în 1711 pe locul unde se află în prezent complexul monahal al Mănăstirii Bârsana. Biserica a funcționat până în 1791, când austriecii au închis-o, iar călugării au luat drumul Mănăstirii Neamț.
Pentru a fi protejată de răufăcători, biserica a fost mutată în 1795, la inițiativa preotului, în centrul satului, pe dealul Jbâr, în mijlocul unui cimitir, unde se află și astăzi. Cimitirul din jurul bisericii-monument exista deja la mijlocul secolului al XVIII-lea, când ciuma a devastat viața localnicilor, iar majoritatea au fost îngropați aici fără slujbă religioasă. Doar prezența Bisericii le aduce pacea odihnei veșnice.
În 1806, interiorul bisericii a fost repictat de doi pictori renumiți din Maramureș, Toader Hodor și Ioan Plohod. Conform obiceiului vremii, picturile au fost realizate direct pe lemn, în stil baroc și rococo. Ansamblul iconografic are un caracter moralizator și include scene din Vechiul și Noul Testament, cu unele inserții ale Judecății de Apoi și Apocalipsei. Biserica deține și o valoroasă colecție de icoane pe lemn pictate de Toader Hodor.
După restaurările realizate în 1929 și 1965 de către Direcția Monumentelor Istorice, biserica a fost declarată monument istoric.
În decembrie 1999, biserica a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, alături de alte șapte biserici din Maramureș. Biserica de lemn din Bârsana face parte din categoria bisericilor mici tipice Maramureșului, impunându-se atât prin valoarea sa artistică, cât și prin cea istorică.
La doar câțiva kilometri distanță, pe drumul care duce spre Strâmtura, se află mănăstirea construită pe locul unde se afla inițial biserica de lemn.
Mănăstirea Bârsana este un complex monahal fondat în 1993 și construit între 1993–1995 pe locul numit Podurile Mănăstirii, cu banii și munca credincioșilor din Bârsana. Complexul monahal include una dintre cele mai mari biserici de lemn din Europa; o clădire impunătoare, pe mai multe niveluri, cu o verandă mare plină de flori, fiind una dintre cele mai frumoase construcții ce pot fi întâlnite în cadrul mănăstirilor, destinată stareței, chiliilor maicilor, bucătăriei și depozitelor; casa artiștilor construită pe deal; locuința meșterilor care lucrează în mănăstire; o clădire destinată cazării pelerinilor și persoanelor aflate în dificultate. În anii 1998–1999 a fost construită clopotnița cu pridvor, care marchează intrarea în mănăstire. Se recomandă să găsești un hotel bun și să te bucuri de acest loc.
Biserica de lemn din cadrul complexului a fost declarată monument istoric și reprezintă un important obiectiv turistic și de pelerinaj din Maramureș.
Dincolo de peisajul de poveste în care este amplasată mănăstirea, locul te conectează la o altă geografie, mult mai profundă — aceea a sufletelor.
International editions: