Floriile în tradiția ortodoxă

Trebuie să remarcăm faptul că, în tradiția românească, sărbătorile primăverii (și ale începutului de vară) sunt cu mult mai numeroase și mai spectaculoase. Aceasta pentru că, în viziunea noastră, multă vreme, celebrarea Anului Nou la popoarele agrare din estul Europei avea loc tocmai în acest anotimp.

Așa stau lucrurile și cu Floriile care, în viziunea etnologilor nu ar fi altceva decât personificări ale florilor celebrate în duminica ce le poartă numele, Duminica Floriilor, peste care Biserica Creștină a suprapus sărbătoarea intrării triumfale a Domnului Iisus în Ierusalim (Ion Ghinoiu, Mică Enciclopedie de tradiții românești, București, Editura Agora, 2008).

La reînvierea naturii, când înfloresc plantele, salcia și pomii fructiferi, s-au adăugat semnificații noi, în special cele legate de cultul moșilor și al strămoșilor (Ion Ghinoiu, Mică Enciclopedie de tradiții românești, București, Editura Agora, 2008). Este un element specific, de altfel, al acestor momente de cumpănă, de trecere de la timpul vechi la cel nou, acesta, venerarea spiritele celor călătoriți în ”cea lume”.

În general, se consideră că ramurile de salcie simbolizează ramurile de finic cu care Iisus a fost întâmpinat la intrarea în Ierusalim, de către mulțimea bucuroasă și fericită. În arealul tradițional românesc semnificațiile simbolice sunt cu mult mai numeroase. Astfel, un prim rol al ramurilor înflorite de salcie sfințite în Duminica Floriilor este acela apotropaic. Împodobind crucile, mormintele, troițele ferestrele, ușile și porțile caselor, ele asigură protecție magică și alungă spiritele malefice (Ion Ghinoiu, Mică Enciclopedie de tradiții românești, București, Editura Agora, 2008).

Un alt rol, nu mai puțin important, al acestor ramuri de salcie este acela fertilizator. Ele sunt date vitelor ca să se înmulțească, sunt înfipte în pământul holdelor sau atârnate în pomii fructiferi și butucii de viță-de vie pentru a le da rod bogat Importantă este și funcția magică. Potrivit credințelor populare, ramurile de salcie cu care oamenii vin de la biserică previn durerile de șale în timpul secerișului, dacă femeile și bărbații se încing cu ele; opresc vijeliile și  ploile cu grindină pe timpul verii, ajută să se împlinească vrăjile și descântecele.

La Florii, femeile din unele sate ale Olteniei făceau crenguțe de salcie, la Circovii Marinei (16-18 iulie), un cerc prin care treceau bolnavii, pentru vindecare. Coronițele din salcie erau obiecte sacre prin care se sărutau fetele la însurățit și, uneori, erau purtate pe cap la Paparude.