Duminica Tomii se sărbătorește pe data de 9 mai

Majoritatea etnologilor susțin că Paștele face parte dintr-un amplu ritual de reînnoire al Lumii, cu punctul inițial în Duminica Floriilor, și cu cel final în Duminica Tomii.

Cu acest nume este cunoscută îndeobște prima duminică de după Paști, dar care mai are și o serie de alte nume, în diferite regiuni: Paștele Morților, Paștele Mici, Paștele Blajinilor, Rocmanii, Romanii, Rugmanii. Cât privește prima denumire, credința este că unul dintre apostoli, și anume Toma, s-a îndoit de adevărul Învierii lui Iisus din morți. Iisus i s-ar fi arătat în această zi, punându-l să pipăie urmele cuielor de pe mâinile sale, rostind aceste cuvinte: ”Toma, tu ai văzut și ai crezut, dar ferice de cei care nu au văzut și cred”.

Cât privește celelalte denumiri, ele se referă la sufletele celor care sălășluiesc în Lumea de Dincolo, și care ”sărbătoresc” Învierea în această zi, adică la o săptămână după Paște. Ei nu au punți de comunicare cu Lumea de Aici, decât în datele, momentele și zilele îndătinate în acest sens. De aceea oamenii nu aruncă niciodată cojile ouălor roșii consumate în această zi sfântă la gunoi, ci le dau drumul pe râu, iar Blajinii sunt astfel înștiințați că au venit Sfintele Paști. Deși locuiesc în ”Regatul Morților”, aceste personaje ale mitologiei morții din tradiția românească nu se confundă cu cei răposați. Potrivit legendelor populare, Blajinii ar fi descendenți direcți ai lui Adam și ai Evei. Ei nu numai că ar fi fost primii oameni de pe Pământ, dar ar fi luat parte efectiv la Facerea acestuia.

Mai mult decât atât, potrivit credințelor populare, ei ar sprijini și azi Pământul cu umerii lor. În orice caz, în cele mai multe din satele românești, această zi este celebrată drept Ziua Morților (în alte localități celebrarea celor defuncți se face de Rusalii, în a doua zi de Paști ori chiar de Paști). Duminica Tomii este prăznuită la fel ca și Sfânta Zi de Paști. Se fac bucate ca pentru Paști, cozonaci, se roșesc ouă și se merge, cu aceste merinde sfințite în biserică, în cimitir, unde se dau de pomană celor săraci, iar într-un trecut nu foarte îndepărtat acolo, pe mormintele răposaților din familie, avea loc un veritabil praznic de sărbătoare.

Iată câteva practici, unele trecute, altele păstrate, performate de Duminica Tomii: ”La Duminica Tomii împărțeau la cimitir colaci, țuică, grâu fiert; De Ziua Morților la Duminica Tomii la cimitir se împărțeau la copii ouă roșii și cozonac. Se duceau flori la morminți; La Paștile Mici se făceau Droștile (fetele ”se făceau surori”), se împărțeau la cimitir colaci și țuică; La Paștele morților se ducea Parastas , se împărțeau la cimitir văsuțe și colăcei” (Academia Română, Sărbători și obiceiuri, II, București, Editura Enciclopedică, 2002, p. 238).

Duminica Tomii este, așadar, una dintre cele mai mari sărbători, cu care se încheie, de altfel, și Săptămâna Luminată.