Căderea Babilonului din sec. al VII-lea î.Ch. are ca efect crearea unor noi curente teologice care vor traversa istoria prin nume precum: Gauthama Buddha, întemeietorul budismului; Kon -Fu -Tzî, întemeietorul confucianismului; Lao-Tse, întemeietorul daoismului; Zarathustra, filozof si întemeietor al religiei iraniene.
În aceeași perioadă, în spațiul carpato - danubian – pontic, zamolxianismul îmbracă haina misterelor lumilor spirituale ale geto-dacilor, funcționând ca un pod de legătură către religia actuală a poporului român, prin Zalmoxis.
Potrivit izvoarelor antichității, la început Zalmoxis a fost un rege iar după moartea sa a fost zeificat, cunoscut fiind ca Zeul cel Bătrân. Mai mult, Zalmoxis nu este un nume propriu ci o instituție, și anume, cea a Marelui Preot. Așa se explică faptul că numele de Zamolxis, a apare în diferite momente ale istoriei, în diferite colțuri ale lumii.
În sanscrită cuvântul e traduce prin ”Sal-mokșa” ceea ce înseamnă accederea unui nivel superior de iluminare, de înțelepciune, perfecțiunea divină. În greacă, dacă se elimină sufixul is, rămâne Zal - mox care înseamnă Zeul Moș, adică Zeul Bătrân.
Zalmoxianismul a fost o religie monoteistă și prima de acest fel în lume care, potrivit izvoarelor istorice, a luat naștere în perioada topirii ghețarului Würm (10000/9800 î.Ch.) și chiar înaintea acestuia. Principiile care stau la baza doctrinei zalmoxiene sunt următoarele: imortalitatea sufletului; vindecarea prin corelarea trup-suflet; ascetismul și o dietă vegetariană; aniconismul și lipsa formei scrise; inițierea în astrologie, medicină, teologie, morală, cinste, etc..
Spre deosebire de celelalte religii monoteiste, Zalmoxis ca și Divinitate Supremă nu a primit nicio reprezentare în accepțiunea strămoșilor noștri. Divinitatea lor sălășluia în Cosmosul infinit fapt pentru care nu i-au atribuit niciodată un chip de om. O veritabilă filosofie în care infinitul cosmic susține ideea fundamentală a spiritualităţii și a religiei lor, și anume credința în nemurire. Așa se explică vitejia lor fără limite și lipsa fricii în fața morții.
Doctrina zalmoxiană cu principiul fundamental al nemuririi se regăsește și în basmul românesc ”Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, de Petre Ispirescu.
Zalmoxianismul, monoteismul strămoșilor noștri, a cunoscut secole de dreaptă credinţă, lăsând o pecete veritabilă în ortodoxia românească, credință care și-a încheiat existența prin acceptarea creștinismului.
Bibliografie:
Dan Oltean, Religia Dacilor, Ed. Saeculum I.O., Bucuresti, 2002.
G.D.Iscru, Strămoșii noștri reali: geții-daci-tracii-illirii…, naţiunea matcă din vatra „Vechii Europe”, Ed. „Mica Valahie”, Bucureşti, 2010
adevarul.ro/locale/hunedoara/de-nu-era-dacilor-teama-moarte-povestea-zamolxis-zeul-i-a-facut-geto-daci-creada-nemuritori-1_54f49d72448e03c0fd26a5a8/index.html https://beyondthevoice.wordpress.com/2009/08/16/cine-a-fost-zamolxis/
Foto:
http://www.carpati.org/poze_fotografii/parang/un_ocean_de_nori/94772/
D.K.
International editions: