Drumul către succesul al Ciobănescului Românesc

Ciobănescul românesc este un câine de talie mare, spectaculos, cu părul lung, care a jucat timp de secole cu mare curaj rolul său de paznic a turmelor. Are un comportament demn, calm și echilibrat, neîncrezător față de străini, dar, în același timp, foarte sociabil cu copiii și cu cei care-l iubesc.

Din categoria raselor de câini endemice care au însoțit timp de secole oamenii din aceste ținuturi îi aparțin: Ciobănescul Românesc Mioritic, Ciobănescul Românesc Carpatin, Ciobănescul Românesc de Bucovina și Ciobănescul Românesc Corb.

Din cele patru rase ciobănești românești, Federația Chinologica Internationala (FCI), a recunoscut temporar doar trei rase, și anume, numai acele rase care au îndeplinit standardele recunoscute la nivel internațional. Rămâne recunoscut doar pe plan național Ciobănescul Românesc Corb.

Procedura de recunoaștere a unei rase de către Federația Chinologica Internațională este foarte clară și este împărțită în două etape. Prima etapă presupune recunoașterea provizorie care durează cel puțin 10 ani, moment în care este necesar să se prezinte opt linii de sânge diferite, care nu trebuie să aibă nici măcar un părinte comun pentru trei generații, și dovada că există cel puțin 1000 de exemplare înregistrate în Cartea de Origine Română (registrul genealogic a câinilor de rasă de la A.Ch. R.).

În acest an, la concursul internațional ce va avea loc la Milano, în cadrul Expoziției Canine Internaționale de la Milano, se va da decizia finală pentru cele două rase românești care se vor prezenta, Carpatin și Mioritic. În schimb, Ciobănescul Românesc de Bucovina, fiind recunoscut provizoriu abia în 2009, vor trebui să aștepte încă cinci ani, în timp ce Ciobănescul Românesc Corb va candida pentru recunoașterea finală în cel mult 5-7 ani.

Omologarea definitivă, în viziunea lui Petru Muntean, directorul Comisiei de Validare a Raselor Românești, oferă posibilitatea de a accede la titlul internațional CACIB (Certificat de Aptitudine pentru Campionatul Internațional de Frumusețe) și de a crește interesul din partea crescătorilor din întreaga lume pentru aceste rase, o mai bună cunoaștere a calităților lor naturale precum și a abilitățile acestora.

După ani de selecție și de muncă din partea experților din domeniu, România va avea în cele din urmă onoarea de a avea propriile ei rase de câini recunoscute la nivel internațional.