Duminica Floriilor în tradiția ortodoxă românească

Trebuie menționat că, în tradiția românească, sărbătorile de primăvară (și începutul verii) sunt mult mai numeroase și mai spectaculoase. Acest lucru se datorează faptului că, pentru o lungă perioadă de timp, comunitățile agrare din Europa de Est au asociat începutul noului an cu acest sezon.

Același fenomen poate fi observat și în cazul Duminicii Floriilor, care, potrivit etnologilor, reprezintă personificarea florilor, celebrată în așa-numita Duminică a Florilor (Florii). Peste acest strat precreștin, Biserica creștină a suprapus sărbătoarea intrării triumfale a lui Iisus în Ierusalim (Ion Ghinoiu, Mică Enciclopedie de tradiții românești, București, Agora, 2008).

La renașterea naturii—când plantele, sălciile și pomii fructiferi încep să înflorească—au fost adăugate noi semnificații, în special cele legate de cultul strămoșilor (Ghinoiu, 2008). Astfel de momente de tranziție, care marchează trecerea dintre ciclurile vechi și cele noi, sunt asociate în mod tradițional cu venerarea spiritelor celor decedați.

În general, ramurile de salcie sunt considerate a simboliza ramurile de palmier cu care Iisus a fost întâmpinat în Ierusalim. Totuși, în cultura tradițională românească, semnificațiile lor sunt mult mai complexe. Una dintre principalele lor funcții este cea apotropaică: atunci când sunt folosite pentru a împodobi cruci, morminte, troițe, ferestre, uși și porți, se crede că oferă protecție și alungă spiritele rele (Ghinoiu, 2008).

Un alt rol important al ramurilor de salcie este funcția lor fertilizatoare. Acestea sunt date animalelor pentru a asigura fertilitatea, sunt așezate pe câmpuri sau atârnate în pomi fructiferi și vii pentru a stimula recolte bogate. De asemenea, au și o dimensiune magică: potrivit credinței populare, pot preveni durerile de spate în timpul secerișului dacă sunt purtate, protejează împotriva furtunilor și grindinei și sunt folosite în diverse ritualuri și descântece.

De Florii, în unele sate din Oltenia, femeile pregăteau cununi de salcie care erau folosite ulterior în timpul Circoviilor Marinei (16–18 iulie) în ritualuri de vindecare. Coronițele de salcie erau considerate, de asemenea, obiecte sacre, utilizate în obiceiurile de nuntă și purtate în timpul dansurilor rituale, precum Paparudele.