Conacul Belvedere, denumit astfel deoarece, la momentul construcției sale, oferea o perspectivă vizuală largă, a aparținut inițial cărturarului Dinicu Golescu. În 1814, acesta a devenit proprietarul domeniului situat pe malul râului Dâmbovița, în zona Regie.
Pe vechea proprietate existau vestigii ale zidurilor unei case foarte vechi, datând din anii 1600, despre care se crede că ar fi aparținut doamnei Stanca, soția domnitorului Mihai Viteazul. Părți din aceste ziduri au fost folosite la construcția noii clădiri, ulterior numită Palatul Belvedere.
Așezat într-un parc vast, cu arbori seculari și ziduri de fundație foarte vechi ce prezintă caracteristici ale perioadei brâncovenești, palatul poate fi considerat una dintre cele mai vechi clădiri locuite continuu din București.
În anul 1850, nepoata lui Golescu s-a căsătorit cu Effingham Grant, un aristocrat și inginer scoțian, primind palatul ca zestre. Între 1865 și 1870, Effingham Grant a început lucrările de renovare, aducând clădirea mai aproape de forma sa actuală.
Mai multe elemente atestă vechimea considerabilă a construcției: zidurile groase, cărămizile plate, turnul de observație, șanțul de apărare care înconjura clădirea pe trei laturi, nișele pentru santinele și arborii seculari. După restaurare, palatul a fost redenumit Palatul Grant.
Singura galerie subterană din București, inclusă pe lista monumentelor istorice
Palatul era renumit nu doar pentru arhitectura sa exterioară, ci și pentru galeria subterană, care includea pivnițe decorate cu faianță italiană și o rețea de tuneluri de refugiu învăluite în numeroase legende.
Se spune că un tunel făcea legătura între conac și Mănăstirea Chiajna, iar altul ar fi ajuns până la Palatul Cotroceni. Se crede că aceste pasaje au fost folosite de revoluționarii lui Tudor Vladimirescu în timpul Revoluției din 1821.
Tunelurile de refugiu, clasificate ca monumente istorice, s-au prăbușit parțial în urma cutremurelor din 1940 și 1977, precum și în timpul bombardamentelor din 1944. Astăzi, mai sunt vizibile doar gurile de aerisire și fragmente ale acestor tuneluri.
Parte a Patrimoniului Național al României, clădirea găzduiește în prezent Centrul de Recreere și Dezvoltare Personală „Conacul Golescu Grant”.
International editions: