Pictorul Nicolae Grigorescu face parte din setul de valori la care se raportează românii atunci când vine vorba de personalități marcante, dar nu numai. Pictura lui Nicolae Grigorescu prezintă, în primul rând, lumea tradițională a satului românesc.
Chiar dacă activitatea pictorului nu s-a rezumat la acest subiect, el a devenit faimos prin Țăranca din Muscel sau Carul cu boi în luncă, opere de artă care marchează latura tradițională, arhaică a satului românesc. Convins de faptul că nu pensula este cea care colorează, ci sentimentul însuși, Nicolae Grigorescu este considerat, în contextul evoluției culturii de la sfârșitul secolului al XIX-lea, primul pictor modern al artei românești. Numit și „marele interpret al romantismului național”, arta lui Grigorescu stă sub semnul simplității și al sincerității, găsind forma optimă de a realiza portretul țăranului român și de a reda peisajul natural românesc într-o formă potrivită.
Dincolo de această tematică, de altfel celebră a picturilor sale, Grigorescu s-a remarcat și prin pictură iconografică. Datorită acesteia, Grigorescu a călătorit în străinătate pentru a cerceta opera marilor pictori și pentru a învăța de la ei. Munca în pictura iconografică a devenit apoi pictură de biserică, devevind cunoscut pentru decorarea mănăstirilor Zamfira și Agapia.
Bătrâna cu gâștele, Paznicul de la Chailly, Interior de curte la Barbizon, Apus de soare la Barbizon sunt numai câteva dintre picturile realizate de Grigorescu în perioada petrecută în Franța, unde își și-a creat stilul și tehnica proprie.
Pentru că s-a inspirat mult din peisajul românesc, Războiul pentru Independența României, din anul 1877, s-a dovedit o experiență specială, datorită căreia opera sa a cunocut și o altă latură. Fiind alături de soldați ca reporter de război, Grigorescu a pictat Roșiorul, Santinela, Atacul de la Smârdan, ultimul fiind considerat cel mai important tablou militar.
Ca și picturile în care este prezentată lumea satului românesc, cele din etapa de război trasează o altă perioadă importantă în activitatea pictorului. Totodată, se observă o mare diferență între sensibilitatea cu care este pictat satul, cu turme la păscut, cu țărănci torcând sau copile într-un cadru firesc și scenele războiului, încărcate de gloanțe și moarte.
Simplitate, siceritate și talent... „Poți colora și c-o bucată de cărbune, și toate tuburile din lume nu-ți dau albastrul unei flori de inișor dacă nu-l ai în suflet.” – spunea pictorul despre opera sa.
Bibliografie:
Iulia Iliescu, Marina Motroc, Viața și opera lui Nicolae Grigorescu, colecția pictori de geniu, Adevărul Holding, 2009.
Foto:
http://picturi.art-zone.ro/picturi_celebre/pictori-nicolae_grigorescu.html
graficante.ro/09/picturi-celebre-romanesti-atacul-de-la-smardan-de-nicolae-grigorescu/