București, între trecut și prezent: Hanul lui Manuc

A fost un han renumit în acea epocă, atât datorită arhitecturii sale inovatoare, diferită de cea a altor hanuri, cât și legendelor create în jurul personajului Manuc Bei. Situat într-o zonă plină de istorie și fiind el însuși martor la evenimente importante, hanul a devenit ulterior monument istoric. Clădirea se înalță impunătoare pe două niveluri, cu fața spre cheiul râului Dâmbovița.

Intrarea din Strada Franceză nu lasă încă să se întrevadă frumusețea curții interioare. Pășind pe un pod de stejar, descoperi un loc care te poartă într-o altă lume și într-o altă epocă. Odată ajuns în curte, eziți între a te așeza la o masă sau a urca pe cerdacul din lemn, frumos ornamentat, care înconjoară etajul. Aici făceau popas negustori din toate colțurile lumii, cu oameni și căruțe: unii doar campau, alții închiriau camere la etaj, petrecând mai mult timp în oraș.

De-a lungul întregului parter și al etajului se desfășurau pridvoare deschise, susținute de stâlpi din lemn, cu arcade sculptate. Două scări mari, cu balustrade din lemn, asigurau accesul la etaj. Ușile și ferestrele erau decorate cu ornamente din stuc, atât deasupra, cât și dedesubt. În curte existau o cafenea și o mică grădină cu fântână.

În anul 1812, în „Salonul Voievodal (domnesc)” a fost semnat tratatul de pace care a pus capăt războiului ruso-turc. În „Sala Dacia”, înainte de Primul Război Mondial, se adunau personalități importante ale vremii pentru a discuta problemele țării.

Astăzi, Hanul lui Manuc este un ansamblu care cuprinde: Manuc Bistro, Manuc Levantine, Cerdac, Grădina Hanului, Salonul Voievodal, Crama Manuc, Restaurantul Manuc, Sala Hanului și Hotelul.