Deși nu figurează ca zi liberă în calendarul oficial, forfota din cimitire și slujbele de pomenire transformă această zi într-un eveniment social și spiritual de amploare.
O punte între lumi
Paștele Blajinilor, celebrat tradițional în lunea de după Duminica Tomii, reprezintă credința populară conform căreia vestea Învierii lui Hristos ajunge abia acum la „Blajini” — sufletele celor adormiți, descriși în legende ca fiind ființe blânde și neprihănite care locuiesc „la marginile lumii”.
Dacă duminica a fost dedicată certitudinii credinței prin Apostolul Toma, ziua de luni este dedicată comuniunii. Se spune că, prin ofrandele aduse la morminte, cei vii „se așază la masă” cu cei dragi care nu mai sunt fizic printre noi.
Ritualuri și pomană sfințită
În cursul dimineții de 20 aprilie, în majoritatea localităților din mediul rural, dar și în marile orașe, cimitirele devin centrul activității comunitare. Ritualul include câteva elemente esențiale:
Preoții oficiază slujbe de pomenire colective sau individuale.
Se împart pachete cu ouă roșii, colaci, pască și vin. În unele zone, se obișnuiește ca după slujbă să se întindă mese lungi, la care sunt invitați toți cei prezenți, indiferent de starea materială.
O tradiție veche spune că gospodinele aruncă cojile ouălor roșii pe ape curgătoare, pentru ca acestea să plutească până la locuințele Blajinilor, anunțându-le astfel marea sărbătoare a Paștelui.
Semnificația socială
Dincolo de latura mistică, Paștele Blajinilor rămâne un factor de coeziune socială. Este momentul în care familiile se întorc în satele natale, curăță mormintele bunicilor și străbunicilor și reafirmă legătura cu rădăcinile.
„Nu este o zi de doliu, ci una de comemorare și pomenire, de liniște sufletească”, explică etnologii. Într-o lume tot mai digitalizată, acest „Paște al celor morți” oferă un moment de revelație și reflecție asupra continuității vieții și asupra vieții și morții în general.
International editions: